26 nov. 2025 | 11:33

Biscuit sau biscuite: forma acceptată de lingvişti. Cuvântul dă bătăi de cap românilor

Cultură generală și teste / Quiz
Share
Biscuit sau biscuite: forma acceptată de lingvişti. Cuvântul dă bătăi de cap românilor

În limba română există numeroase cuvinte care ridică semne de întrebare chiar şi vorbitorilor nativi, iar unul dintre ele este celebrul „biscuit/biscuite”. Întâlnit frecvent în vorbirea de zi cu zi, dar şi în reclame, meniuri sau conversaţii online, termenul a generat dezbateri aprinse în rândul vorbitorilor, unii optând pentru forma scurtă, alţii pentru cea cu terminaţie. Însă ce spun, de fapt, lingviştii? Care este varianta recomandată, ce formă apare în dicţionare şi cum a apărut confuzia?

Care este forma corectă

Pentru a clarifica dilema, specialiştii în lingvistică subliniază că forma corectă şi acceptată în prezent de Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) este „biscuit”, cu pluralul „biscuiţi”. Termenul provine din limba franceză – biscuit, moştenit la rândul său din latina medievală bis coctus („copt de două ori”) – şi a intrat în română în secolul al XIX-lea. Prin urmare, forma cu -e final, adică biscuite, nu este recunoscută oficial în dicţionare ca fiind normativă.

Totuşi, mulţi români folosesc în vorbirea curentă termenul „biscuite”, de obicei atunci când se referă la o singură bucată. Fenomenul este firesc, explică lingviştii, pentru că urechea românului asociază pluralul „biscuiţi” cu necesitatea unei forme de singular mai transparente, adică „un biscuite”. Mecanismul este similar cu felul în care funcţionează cupluri precum „peşte – peşti” sau „teanc – teancuri”. În cazul cuvântului „biscuit”, însă, evoluţia limbii nu a generat un singular cu terminaţie în -e, iar norma academică păstrează forma de origine.

Confuzia este intensificată şi de folosirea largă a ambelor variante în spaţiul public. În reclame, pe ambalaje sau în conversaţiile informale, „biscuite” apare frecvent şi a ajuns, astfel, să pară natural pentru unii vorbitori. Deşi incorect din punct de vedere academic, uzul repetat îşi pune amprenta asupra limbii, iar lingviştii recunosc că, în timp, varianta populară ar putea să câştige teren. Limba nu este un sistem fix, ci unul viu, în permanentă transformare, iar schimbările apar tocmai prin frecvenţa utilizării.

Confuzia dezvăluie cât de vie şi dinamică este limba română

Pe de altă parte, în mediile formale – presă, documente, lucrări redactate conform normelor – forma recomandată rămâne fără echivoc „biscuit”. Specialiştii atrag atenţia că varianta „biscuite” nu are la bază o justificare etimologică şi nu este acceptată în normele ortografice şi ortoepice actuale. Totuşi, nu este exclus ca, în viitor, Academia Română să ia în discuţie flexibilizarea termenului, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul ultimilor decenii cu numeroase alte cuvinte adoptate prin uz.

În concluzie, dilema „biscuit sau biscuite” dezvăluie cât de vie şi dinamică este limba română. Deşi varianta corectă, normată şi recomandată în prezent este „biscuit”, folosirea tot mai frecventă a formei „biscuite” arată că vorbirea spontană poate influenţa, în timp, regulile scrise. Până la o eventuală modificare oficială, însă, răspunsul lingviştilor este clar: la singular spunem biscuit, iar la plural biscuiţi. Iar dilemele de acest tip, departe de a fi un obstacol, sunt o ocazie excelentă de a înţelege mai bine mecanismele fascinante prin care evoluează limba pe care o vorbim în fiecare zi.