Bastardul care scria invers în oglindă și dormea câte 15 minute din 4 în 4 ore a devenit unul dintre cele mai mari genii ale omenirii. Povestea marelui Leonardo da Vinci

Pe 15 aprilie 2025 se împlinesc 573 de la nașterea celui considerat cel mai mare geniu al Renașterii și una dintre cele mai luminate minți din istoria omenirii, pictorul, inventatorul și omul de știință italian Leonardo da Vinci. Cunoscut, în special, pentru operele sale incredibile precum „Mona Lisa”, „Cina cea de Taină” și „Omul Vitruvian”, puțini știu că geniul era un copil din flori, căruia nu i s-a permis accesul la educație, dormea cîte 15 minute odată la 4 ore și scris invers, în oglindă, ca să-și protejeze ideile.

Un început modest pentru un viitor colos al gândirii

Leonardo da Vinci, considerat astăzi una dintre cele mai sclipitoare minți ale umanității, a venit pe lume într-un context cât se poate de umil și complicat.

Născut pe 15 aprilie 1452, în micul oraș Vinci, din Toscana, Leonardo era fiul nelegitim al lui Ser Piero, un notar de succes, și al Caterinei, o tânără dintr-o clasă socială modestă.

Din cauza statutului său de copil ilegitim, Leonardo a fost exclus din multe oportunități oferite celor din familiile nobile sau legitime.

Laura Cosoi, „momente apocaliptice” în vacanță. Cum a trăit vedeta blackoutul din Portugalia

Horoscopul zilei de miercuri, 30 aprilie 2025. Tensiuni și conflicte pentru o zodie, se va simți neînțeleasă

În ciuda acestui handicap social, care l-a împiedicat să moștenească bunuri sau să urmeze o carieră academică, Leonardo a beneficiat de libertăți neobișnuite pentru vremea sa.

Neputând deveni notar, precum tatăl său, și exclus de la studiile universitare, tânărul a fost lăsat „să-și urmeze curiozitatea”. Acest lucru s-a dovedit providențial: Leonardo și-a petrecut copilăria explorând natura, desenând, observând și învățând singur.

O figură importantă în primii ani ai vieții sale a fost unchiul Francesco, fratele tatălui, care l-a susținut și chiar l-a menționat în testament.

Crescut în mare parte la fermă, Leonardo a fost expus încă din copilărie la peisajele toscane, la formele copacilor, curgerea râurilor, siluetele dealurilor și comportamentul animalelor. Această relație profundă cu natura avea să-i influențeze întreaga operă, de la pictură la inginerie.

Vezi și: Domeniul superb unde este înmormântat Leonardo da Vinci. Locul de veci al geniului renascentist, motiv de pelerinaj pentru mii de turiști

Fascinația timpurie pentru zbor și începutul unei gândiri renascentiste

Una dintre primele amintiri consemnate de Leonardo în caietele sale de notițe evocă un moment misterios și revelator: un zmeu (pasăre de pradă) i-a aterizat pe față când era copil.

Episodul, deși tulburător pentru micul Leonardo, l-a marcat profund. El însuși mărturisește că acea întâlnire a fost esențială în nașterea fascinației sale pentru zbor.

Mai târziu, această obsesie s-a concretizat în desene complexe de aparate zburătoare, parașute, planuri de elicoptere și alte mecanisme fantastice.

Încă din adolescență, Leonardo a arătat un talent ieșit din comun pentru desen și observație. La Florența, a fost trimis ca ucenic în atelierul celebrului Andrea del Verrocchio, unde a deprins tehnici artistice, dar și noțiuni de sculptură, inginerie și mecanică.

Însă ceea ce l-a separat net de colegii săi de epocă a fost dorința sa nestăvilită de a înțelege cum funcționează lumea, o sete de cunoaștere enciclopedică.

Autodidactul care a învățat singur latina, anatomia și fizica

Fără acces la universități, Leonardo nu s-a resemnat. A devenit un autodidact desăvârșit. A învățat singur latina, limba științei la vremea respectivă, pentru a putea citi operele marilor autori antici. A studiat fizica, matematica, geometria și anatomia cu un zel aproape fanatic.

Din 1485 până în 1490, a conceput sute de pagini de studii ce acoperă subiecte diverse: de la construcția canalelor, la proiecte pentru poduri mobile și aparate zburătoare.

În aceste cercetări, Leonardo a mers atât de departe încât și-a secționat cadavre pentru a înțelege structura corpului uman. Desenele sale anatomice sunt atât de detaliate și corecte, încât multe dintre ele sunt folosite ca referință și astăzi.

Nu exista domeniu care să nu-l intereseze: hidraulica, optica, botanică, mecanică, arhitectură, chiar și filosofia naturii.

Un aspect fascinant al caietelor lui Leonardo este faptul că scria „în oglindă”, de la dreapta la stânga. Se presupune că făcea acest lucru fie pentru că era stângaci și i se părea mai natural, fie pentru a-și proteja ideile de ochii neaveniților.

Cert este că această tehnică de scriere i-a conferit o aură de mister și a adăugat un strat suplimentar de unicitate activității sale intelectuale.

Vezi și: Misterul simbolurilor din „Cina cea de Taină”: ce semnificație are solnița căzută și ce alte detalii a mai ascuns Leonardo da Vinci în pictură

Somnul polifazic, metoda care i-a prelungit viața cu 30 de ani

Printre multele sale excentricități, una se remarcă prin radicalismul său: programul de somn. Leonardo era adeptul somnului polifazic, o strategie prin care împărțea cele 24 de ore în cicluri de lucru și odihnă foarte scurte.

Potrivit cercetătorului Claudio Stampi, Leonardo dormea doar 15 minute o dată, la fiecare patru ore, acumulând zilnic doar o oră și jumătate de somn.

Această metodă i-a permis să câștige timp prețios. Dacă un om obișnuit doarme opt ore pe zi, Leonardo își extindea practic „viața activă” cu aproximativ 30 de ani.

În mod remarcabil, nu suferea de oboseală și se menținea la un nivel constant de energie și concentrare, ceea ce i-a permis să creeze, să scrie și să cerceteze aproape fără oprire.

Această formă de somn fragmentat este întâlnită și în lumea animală și se crede că, la origine, și omul dormea în reprize, înainte de dezvoltarea rutinei nocturne impuse de viața modernă și urbană. Leonardo a reușit, așadar, să se reconecteze cu un model natural, dar uitat, de funcționare biologică.

O operă vastă și o moștenire de necuprins

Dincolo de picturile celebre precum „Mona Lisa” sau „Cina cea de Taină”, moștenirea lui da Vinci constă într-o colecție uriașă de caiete, Codexuri, care cuprind mii de pagini de schițe, teorii, observații, experimente și întrebări.

Niciun alt artist sau gânditor al Renașterii nu a lăsat în urmă o asemenea cantitate de muncă intelectuală. Și mai uimitor este faptul că Leonardo a reușit toate acestea fără o educație formală.

Geniul său nu a fost niciodată liniar sau ordonat. A început zeci de proiecte fără să le ducă până la capăt. Dar fiecare idee, chiar și neterminată, a fost o cărămidă în zidul uriașei sale contribuții la știință și cultură.

Într-o epocă dominată de dogmă religioasă și prejudecăți sociale, Leonardo a avut curajul să întrebe „de ce?” și „cum?”, să disece realitatea și să o înțeleagă în profunzime.

Leonardo a murit în 1519, în Franța, în serviciul regelui Francisc I, care îl aprecia enorm. A fost îngropat în capela castelului Amboise, iar memoria sa a crescut în glorie de la o epocă la alta, devenind sinonim cu ideea de geniu universal.

Vezi și: Secretul incredibil din celebra pictură Mona Lisa: Ce a ascuns Leonardo da Vinci și a fost descoperit de cercetători

Un geniu născut în afara normelor

Leonardo da Vinci a fost un outsider din prima clipă a vieții sale: bastard, exclus de la educația formală, ignorat de părinți, dar înzestrat cu o curiozitate și o inteligență ieșite din comun.

A refuzat să accepte limitele impuse de societate și și-a croit propriul drum, dincolo de reguli și așteptări. A scris invers în oglindă, a dormit puțin, a învățat totul singur și a devenit unul dintre cei mai complecși și admirați oameni ai tuturor timpurilor.

Viața și opera sa rămân o lecție despre cum adversitatea poate fi transformată în combustibil pentru creație. Leonardo da Vinci nu a fost doar un pictor, nici doar un inventator sau om de știință – a fost expresia vie a spiritului uman în căutarea adevărului.