Barilii-fantomă ai Pacificului: Adevărul șocant, ieșit la suprafață după 50 de ani. Ce au descoperit oamenii de știință
De mai bine de jumătate de secol, fundul oceanului din largul Los Angeles ascunde un adevărat cimitir toxic. Mii de barili de deșeuri industriale au fost aruncați în mare între anii 1930 și 1970, transformând zona într-o problemă ecologică de proporții. Inițial, s-a crezut că aceștia conțin doar pesticidul DDT, interzis de mult timp, însă noile cercetări dezvăluie o realitate diferită și la fel de alarmantă: barilii scurg deșeuri alcaline extrem de caustice, capabile să transforme zone întregi de pe fundul oceanului în spații ostile vieții.
Descoperirea, publicată recent în revista PNAS Nexus, schimbă modul în care oamenii de știință privesc poluarea marină și ridică întrebări serioase despre efectele pe termen lung ale acestui dezastru ascuns.
Cum au fost descoperiți barilii și ce ascund aceștia
Problema a intrat pentru prima dată în atenția publicului în 2020, când un articol din Los Angeles Times a dezvăluit existența barililor pe baza unor explorări cu roboți submarini. Următoarele expediții realizate de Scripps Institution of Oceanography în 2021 și 2023 au identificat peste 27.000 de forme asemănătoare barililor și mai bine de 100.000 de obiecte deșeuri împrăștiate pe fundul oceanului.
Mult timp s-a presupus că recipientele ascundeau DDT, pesticid extrem de periculos care a contaminat deja apele din regiune. Dar cercetările conduse de microbiologul Johanna Gutleben au arătat că nivelurile de DDT nu creșteau în apropierea barililor, ceea ce contrazicea teoria inițială.
Mostrele de sedimente recoltate din jurul a cinci barili au indicat în schimb un pH extrem de ridicat, în jur de 12, un nivel la care foarte puține forme de viață pot supraviețui. Barilii erau înconjurați de așa-numitele „halouri” albe, iar în acele zone viața microbiană era aproape inexistentă. Concluzia: recipientele conțin deșeuri alcaline caustice, rezultate cel mai probabil din procese industriale precum fabricarea DDT-ului sau rafinarea petrolului.
Halourile albe, semnele poluării ascunse
Unul dintre cele mai bizare fenomene observate a fost apariția halourilor albe în jurul barililor. Analizele au arătat că acestea se formează atunci când substanțele alcaline se scurg și reacționează cu magneziul din apă, generând brucit, un mineral asemănător betonului. Pe măsură ce acesta se dizolvă, pH-ul rămâne ridicat, iar reacțiile ulterioare produc carbonat de calciu, care se depune sub forma unei pulberi albe.
Aceste halouri nu sunt doar un efect vizual, ci și un indiciu prețios pentru cercetători. Potrivit lui Paul Jensen, co-autor al studiului, aproximativ o treime dintre barilii observați prezintă asemenea urme, ceea ce sugerează că aceștia conțin deșeuri alcaline. Identificarea lor ar putea ajuta la cartografierea gradului real de contaminare din zonă.
Totuși, ceea ce îngrijorează cel mai mult este persistența acestor substanțe. Chiar și după 50 de ani, nivelurile ridicate de alcalinitate continuă să afecteze fundul oceanului, transformându-l într-un mediu extrem, în care doar bacteriile special adaptate pot supraviețui. Acest lucru arată că deșeurile trebuie considerate poluanți persistenti, cu impact comparabil celui produs de DDT.
Un dezastru ecologic cu urmări necunoscute
Întrebarea care planează acum asupra comunității științifice este: ce alte substanțe ascund barilii? Dacă până acum atenția s-a concentrat asupra DDT-ului, noile date obligă cercetătorii să ia în calcul și alte tipuri de deșeuri toxice. Producția de DDT genera deșeuri acide, care nu erau depozitate în barili, ceea ce ridică dilema: ce substanțe au fost considerate atât de periculoase încât au fost „sigilate” și aruncate pe fundul oceanului?
Faptul că aceste reziduuri nu s-au dispersat în apă după atâția ani este „șocant”, spune Jensen. Persistența lor arată că mediul marin este mult mai vulnerabil decât se credea, iar impactul asupra lanțului trofic ar putea fi semnificativ, chiar dacă efectele complete nu sunt încă vizibile.
În prezent, numărul exact al barililor rămâne necunoscut, iar conținutul majorității lor nu a fost identificat. Cert este că aceștia reprezintă o bombă ecologică cu ceas, ale cărei consecințe reale ar putea fi resimțite de generațiile viitoare.
Deocamdată, cercetătorii recomandă folosirea halourilor pentru a prioritiza investigațiile și pentru a determina cât de extinsă este contaminarea. Însă, fără un plan concret de extragere sau neutralizare, aceste barili continuă să erodeze ecosistemul marin, în tăcere, la doar câțiva kilometri de unul dintre cele mai populate orașe din Statele Unite.