Avertismentul BNR despre creșterea salariilor în România. Cum ar trebui majorate pensiilor, care sunt riscurile

Mesajul transmis în aceste zile de economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, este simplu în formă și greu în consecințe: salariile nu pot avansa pe termen lung peste productivitate, iar pensiile nu ar trebui să crească mai repede decât salariile. Dacă ignori această ordine de mers, prețul se vede în inflație încăpățânată, dezechilibre bugetare și o convergență cu UE care încetinește în loc să accelereze. Declarațiile au fost făcute la summitul „Dezvoltare inteligentă, competitivitate europeană” organizat de Concordia și au fost reluate de mai multe publicații economice.

De ce salariile trebuie legate de productivitate

Creșterile salariale neancorate în productivitate măresc costurile firmei fără să aducă un plus real de output, iar diferența se transferă fie în prețuri, fie în profit mai mic și investiții tăiate. La nivel macro, regula de prudență este clară: pe termen lung, salariile cresc sustenabil atunci când și productivitatea muncii urcă într-un ritm similar. În România, presiunea de a majora rapid veniturile este mare, dar Lazea avertizează că refacerea echilibrelor macroeconomice cere disciplină: fără respectarea relației salarii–productivitate nu poți pretinde o convergență rapidă cu economiile dezvoltate.

Din aceeași logică decurge și ierarhia propusă de BNR: întâi productivitatea, apoi salariile, iar pensiile după salarii. O economie care își alimentează consumul din venituri distribuibile mai mari decât valoarea adăugată creată intern își umflă dezechilibrele externe și fiscale. Într-un cadru în care România deja stă prost la deficit bugetar, deficit de cont curent și inflație, semnalul este că nu mai încape loc de runde generoase de creșteri decuplate de la performanță.

Cum ar trebui ajustate pensiile fără să creezi noi dezechilibre

Pentru pensii, regula „nu mai repede decât salariile” înseamnă că indexările și formulele de recalculare trebuie calibrate la dinamica veniturilor și la spațiul bugetar, nu la așteptări politice pe termen scurt. În traducere practică, când salariul mediu crește prin productivitate, ai spațiu să actualizezi și pensiile; când avansul salarial vine din stimuli fiscali sau din scumpiri trecute în prețuri, o indexare agresivă te împinge în spirală inflaționistă și în datorie publică mai scumpă. Lazea a transmit exact această prudență în repetate rânduri în 2025, inclusiv când a avertizat că pensiile „pe datorie” subminează stabilitatea macro.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Dacă ești decident, soluția sănătoasă este să ancorezi orice calendar de majorări într-un algoritm predictibil legat de productivitate și spațiu fiscal, cu clauze de salvagardare când indicatorii se deteriorează. Pentru tine, ca pensionar sau viitor pensionar, mesajul realist este că predictibilitatea bate promisiunile bruște: o formulă clară, aplicată consecvent, protejează puterea de cumpărare mai bine decât cicluri scurte de creșteri urmate de inflație ridicată.

Riscurile dacă regula este ignorată

Când salariile sar peste productivitate, competitivitatea externă scade, importurile devin mai atractive, iar deficitul de cont curent se adâncește. Dacă, pe deasupra, pensiile cresc mai repede decât salariile, presiunea pe buget explodează, finanțarea datoriei devine mai scumpă, iar banca centrală este împinsă să lupte mai mult cu inflația prin dobânzi mai mari. Ideea că politica monetară poate repara la nesfârșit abaterile politicii fiscale a fost criticată explicit de Lazea, la pachet cu obiceiul de a supracontracta proiecte fără capacitate reală de implementare.

Contextul summitului subliniază și prioritățile pe termen mediu: integrare mai profundă în lanțurile de producție europene și o repoziționare realistă a economiei românești, care migrează accelerat spre servicii. Fără capital uman mai bun și disciplină fiscală, nu există „shortcut” spre o economie a cunoașterii.

Ce ar însemna un cadru responsabil, pe scurt

Dacă ești angajator, leagă politica salarială de indicatori interni de productivitate și de profit operațional, nu de așteptări generale din piață. Dacă ești sindicalist sau angajat, cere transparență în modul de măsurare a productivității și într-un calendar de creșteri care îți apără puterea de cumpărare fără să riște pierderi de locuri de muncă. Iar dacă ești decident public, ancorează indexările de pensii într-un algoritm anticiclic, publică deschis ipotezele macro și explică atunci când regulile impun prudență în locul rundei următoare de creșteri. Toate acestea nu țin de austeritate perpetuă, ci de o secvențiere corectă a reformelor, altfel convergența rămâne doar un slogan.