Avem nevoie de amigdale? Știința descoperă tot mai multe despre aceste organe neînțelese

Amigdalele sunt unele dintre cele mai vechi organe operate de om, cu intervenții care datează încă din medicina hindusă antică și Imperiul Roman.

În secolul XX, amigdalectomia, îndepărtarea amigdalelor, a devenit una dintre cele mai frecvente operații la copii, în special în Statele Unite, unde anual aproximativ 290.000 de copii sub 15 ani sunt supuși acestei intervenții.

Deși rata operațiilor a scăzut semnificativ față de vârful din anii 1970, tonsilectomia rămâne una dintre cele mai comune proceduri chirurgicale pediatrice, scrie revista Popular Science.

Dar care este rolul amigdalelor și de ce le avem, dacă adesea ele devin o problemă?

Amigdalele fac parte din sistemul imunitar și sunt formate din țesut limfatic, similar ganglionilor limfatici. Acestea conțin celule albe, care luptă împotriva infecțiilor.

Oamenii au patru seturi de amigdale, grupate într-un inel numit „inelul Waldeyer”, situat la joncțiunea dintre cavitățile nazală și orală.

Cele mai cunoscute sunt amigdalele palatine, de o parte și alta a uvulei, care sunt și cele mai des scoase chirurgical. Alte amigdale includ cele faringiene (adenoizii) și țesut limfatic situat la baza limbii și în apropierea trompelor lui Eustachio.

Aceste structuri au funcții similare și redundante, ceea ce înseamnă că atunci când o parte este îndepărtată, restul sistemului imunitar compensează.

Amigdalele ajută la recunoașterea și combaterea virusurilor și bacteriilor la intrarea în organism, acționând ca o primă linie de apărare.

Ele conțin T-celule, B-celule, macrofage și neutrofile, celule imune esențiale pentru identificarea și eliminarea agenților patogeni. De exemplu, amigdalele pot păstra „memorie” antivirală pentru a proteja împotriva infecțiilor repetate cu virusuri precum SARS-CoV-2.

Totuși, motivul principal pentru tonsilectomie s-a schimbat în ultimele decenii. Dacă în trecut intervențiile erau făcute mai ales pentru a combate amigdalita recurentă, o infecție frecventă cauzată de streptococul de grup A, astăzi principala indicație este rezolvarea problemelor respiratorii, cum ar fi apneea obstructivă de somn la copii.

Amigdalele mari pot îngreuna respirația, provocând sforăit, respirație orală și tulburări ale somnului, cu impact asupra dezvoltării cerebrale și comportamentale.

Ca orice intervenție chirurgicală, amigdalectomia are riscuri, inclusiv reacții la anestezie, sângerări post-operatorii și deshidratare dacă durerea împiedică copilul să bea suficiente lichide.

Despre implicațiile funcției imunitare

În privința efectelor pe termen lung, studiile arată rezultate mixte: majoritatea indică faptul că funcția imunitară nu este afectată semnificativ, dar unele cercetări corelează tonsilectomia cu o ușoară creștere a riscului de afecțiuni respiratorii, alergii sau chiar anumite tipuri de cancer. Totuși, aceste studii nu pot demonstra o relație cauzală clară.

Astăzi, indicațiile pentru îndepărtarea amigdalelor sunt mult mai stricte și personalizate. „Nu scoatem amigdalele fără un motiv clar”, spune medicul Farhoud Faraji.

„Intervenția trebuie făcută doar când beneficiile depășesc clar riscurile”, a adăugat el. Pentru copiii cu probleme respiratorii severe, tonsilectomia poate aduce o îmbunătățire semnificativă a calității vieții, iar mulți părinți raportează că a fost „cea mai bună decizie luată vreodată”.