Atacurile administrației Trump asupra cercetării climatice pun în pericol și studiile despre Soare. Care vor fi consecințele

Decizia administrației Trump de a viza unul dintre cele mai importante centre de cercetare atmosferică din Statele Unite riscă să aibă consecințe mult dincolo de dezbaterea politică despre schimbările climatice.

Planurile Casei Albe de a desființa National Center for Atmospheric Research (NCAR), instituție coordonată de National Science Foundation și cu sediul în Colorado, amenință nu doar cercetarea climatică terestră, ci și capacitatea SUA de a înțelege fenomenele meteorologice din spațiu.

Anunțul a fost făcut public la jumătatea lunii decembrie de Russ Vought, directorul Office of Management and Budget, care a descris NCAR drept „una dintre cele mai mari surse de alarmism climatic din țară”.

Declarația se înscrie într-o serie mai largă de acțiuni ale administrației Trump îndreptate împotriva științei climatice, de la propuneri de reduceri bugetare până la eliminarea unor date științifice de pe site-urile guvernamentale.

Fondat în urmă cu peste 60 de ani, NCAR a fost creat pentru a studia atmosfera, vremea și clima Pământului. În timp, însă, activitatea centrului s-a extins semnificativ, incluzând cercetări esențiale despre activitatea solară și despre modul în care aceasta influențează magnetosfera Terrei, un domeniu cunoscut sub numele de „space weather”.

De ce este crucial NCAR pentru studiul Soarelui

Rolul NCAR în cercetarea heliosferică este mai important decât pare la prima vedere. Două dintre viitoarele misiuni NASA dedicate fizicii solare se bazează direct pe expertiza oamenilor de știință de la acest centru.

La începutul lunii decembrie, NASA a anunțat avansarea a două misiuni menite să aprofundeze înțelegerea Soarelui și a vântului solar, fluxul de particule încărcate care afectează Pământul și infrastructura sa tehnologică.

Una dintre aceste misiuni este Chromospheric Magnetism Explorer (CMEx), coordonată de cercetătoarea NCAR Holly Gilbert.

Proiectul își propune să studieze cromosfera, stratul roșiatic al atmosferei solare, pentru a clarifica originea erupțiilor solare și sursele magnetice ale vântului solar.

Potrivit NASA, astfel de date sunt esențiale pentru anticiparea evenimentelor solare care pot avaria sateliții, rețelele de comunicații sau pot pune în pericol astronauții aflați în apropierea Pământului, a Lunii sau a planetei Marte.

A doua misiune, Solar Transition Region Ultraviolet Explorer (STRUVE), este programată pentru lansare în 2029 și vizează studierea cromosferei și coroanei solare.

Alfred de Wijn, cercetător NCAR și investigator principal al misiunii, subliniază că aceste regiuni sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care energia magnetică se acumulează și este eliberată sub forma furtunilor solare.

Incertitudine politică și riscuri pentru cercetarea științifică

În contextul planurilor de desființare a NCAR, viitorul acestor misiuni rămâne incert. Deși reprezentanții administrației sugerează că proiectele aprobate ar putea fi preluate de alte organizații, nu există claritate asupra criteriilor sau mecanismelor prin care acest lucru s-ar face. Lipsa de transparență amplifică temerile comunității științifice.

American Astronomical Society a avertizat că cercetările desfășurate la NCAR contribuie direct la înțelegerea riscurilor generate de furtunile solare și la studiul atmosferei altor planete.

Organizația a cerut Congresului să își exercite rolul de supraveghere și să investigheze fundamentul deciziilor care vizează centrul de cercetare.

Între timp, legislatorii americani analizează proiecte de lege menite să blocheze reducerile propuse pentru cercetarea științifică la NASA și în alte agenții federale. Un termen-limită important, 30 ianuarie, planează asupra negocierilor bugetare, urmând să stabilească dacă aceste tăieri vor deveni realitate.

Cazul NCAR arată cum războiul ideologic împotriva „științei climatice woke”, așa cum este etichetată de unii politicieni, poate avea efecte colaterale serioase asupra unor domenii aparent îndepărtate.

De la prognoza vremii până la protejarea sateliților și a misiunilor spațiale, cercetarea atmosferică și cea solară sunt profund interconectate, iar deciziile politice riscă să fragilizeze o infrastructură științifică construită în zeci de ani.