„Arco”, animația susținută de Natalie Portman, devine favorită la Oscar: vertijul succesului pentru Ugo Bienvenu
Lumea animației europene trăiește un moment rar: filmul Arco, realizat de francezul Ugo Bienvenu și finanțat de actrița Natalie Portman, a intrat oficial în cursa pentru Oscarurile dedicate lungmetrajelor de animație. Apreciat de critici, premiat la festivaluri și aclamat pentru mesajul său ecologic, filmul pare pregătit să urce pe cea mai înaltă treaptă a industriei. Totuși, regizorul mărturisește că succesul îi provoacă un sentiment straniu, oscilând între recunoștință și teamă față de presiunea pe care o aduce orice premiu major.
Prezentat în premieră la Festivalul Internațional de Film de Animație de la Annecy, Arco este o poveste poetică ce îmbină ecologia, utopia și inocența copilăriei într-o narațiune profund umană. Filmul urmărește întâlnirea dintre doi copii din lumi opuse: Arco, un băiat dintr-un viitor îndepărtat, unde oamenii trăiesc în armonie cu natura pe platforme suspendate în nori, și Iris, o fetiță din anul 2075, forțată să supraviețuiască într-o societate afectată de dezastre climatice și părinți care își exercită rolul prin holograme.
Arco, dotat cu o pelerină curcubeu transmisă din familie, vrea să călătorească în timp pentru a vedea dinozaurii, dar ajunge accidental în viitorul lui Iris. Deși amenințată de incendii devastatoare, fetița își folosește curajul pentru a-și ajuta noul prieten să se întoarcă acasă. În mod simbolic, lecția pe care o învață – și o transmite spectatorilor – este că empatia poate schimba cursul unei lumi aflate la marginea colapsului.
Ugo Bienvenu insistă asupra importanței sincerității în discursul artistic, mai ales când publicul țintă este unul tânăr. „Nu trebuie să le mințim pe copii”, spune el, subliniind că aceștia trăiesc deja într-o realitate în care valurile de căldură, incendiile și fenomenele extreme devin obișnuință. Mesajul lui este limpede: lumea se schimbă rapid, dar speranța poate supraviețui dacă este cultivată încă de la vârste fragede.
Drumul dificil al unui film fără antagonist tradițional
Deși lumea creată de Bienvenu amintește de sensibilitatea vizuală a lui Hayao Miyazaki, regizorul francez a avut mari dificultăți în a obține finanțarea necesară filmului. Producătorii nu au fost convinși de un scenariu fără villain, fără conflict clasic și fără elementele comerciale cu care Hollywood-ul este obișnuit. Pentru mulți, absența unui antagonist era o problemă de neacceptat.
Totuși, Ugo Bienvenu vede sistemul în care trăim drept adevăratul „rău” al poveștii – un adversar difuz, dar omniprezent, reprezentat prin degradarea mediului și prin alienarea tehnologică. În lipsa susținerii inițiale, regizorul și-a asumat un risc major și a investit toate economiile proprii în realizarea unui animatic, o versiune schițată a filmului. Această demonstrație de curaj și claritate artistică a atras atenția companiei Mountain A, condusă de Natalie Portman.
Actrița americană a susținut public proiectul, declarând că a vrut să investească în filme „care creează o lume mai bună pentru copiii noștri”. Sprijinul ei a transformat Arco dintr-un proiect de autor într-un competitor redutabil în marile festivaluri.
Succesul de la Annecy a confirmat viziunea artistică a lui Bienvenu, iar nominarea la Oscar ar putea deveni încununarea unei lupte creative de ani de zile.
Ugo Bienvenu, între lumină creativă și presiunea premiilor
Deși Arco pare înconjurat de entuziasm, regizorul nu privește cursa pentru Oscar cu relaxare. În interviuri recente, el recunoaște că premiile sunt „un bine și un rău în același timp”: îți pot propulsa cariera, dar te pot și paraliza prin așteptările care le urmează.
Bienvenu spune că rolul său este „să creeze lucruri”, iar pentru a crea ai nevoie de libertate interioară, nu de teamă și presiune. Este una dintre marile temeri ale artiștilor care ajung rapid în lumina reflectoarelor: succesul poate deveni o povară.
Totuși, directorul își asumă noua etapă cu sentimentul că Arco a atins un adevăr profund, iar reacțiile publicului îl confirmă. Tată a doi copii, el mărturisește că paternitatea l-a făcut să înlocuiască tonul cinic al proiectelor trecute cu o dorință sinceră de a transmite „lumină, nu umbră”.
În plus, speră ca succesul filmului, realizat integral în Paris cu doar 9 milioane de euro, să deschidă drumul pentru animația franceză, una dintre cele mai inventive din lume, dar adesea limitată financiar. „Dacă lucrăm sincer, oamenii simt și se emoționează”, spune el.
În acest echilibru între fragilitate și ambiție, Arco devine nu doar un film despre viitor, ci și o declarație despre puterea artei de a inspira lumea reală. Dacă va câștiga sau nu Oscarul, rămâne de văzut, dar un lucru este clar: filmul și autorul său au deja un loc important în peisajul cultural al acestui an.