”Am dat casa cu uzufruct copilului, dar nu îmi asigură nimic. Ce pot să fac?”. Un avocat celebru explică legea
Tot mai mulți români aleg să transmită copiilor lor imobile sau alte bunuri, păstrând pentru ei dreptul de uzufruct. Motivele sunt variate: siguranța la bătrânețe, dorința de a evita eventualele conflicte între moștenitori sau chiar pentru a simplifica succesiunea. Însă, de multe ori, cei care fac acest pas nu înțeleg complet ce presupune uzufructul și ajung în situații delicate.
Dilemele privind dreptul de uzufruct
Un exemplu concret a venit din partea unei persoane care a întrebat în spațiul public: „Dacă am dat casa cu uzufruct copilului și nu-mi asigură nimic, ce pot face?”. Răspunsul a venit de la avocata Gabriela Ursărescu, specializată în drept civil, care a clarificat confuzia des întâlnită.
„Uzufruct înseamnă că aveți dreptul de a locui acolo. V-ați păstrat dreptul de a locui acolo pe durata vieții. Dacă nu scrie în contract că al dumneavoastră copil trebuie să vă asigure cele necesare, să vă întrețină, nu puteți să îl obligați. Pentru asta puteați să faceți un contract de întreținere sau să includeți o clauză că trebuie să vă întrețină la bătrânețe. Uzufructul nu înseamnă că trebuie să vă întrețină, ci că puteți locui acolo”, a explicat avocata, în mediul online.
Așadar, persoanele care cred că, prin simpla rezervare a uzufructului, copiii vor fi obligați să le ofere sprijin financiar sau îngrijire, se înșală. Legea este clară: uzufructul conferă un drept de folosință asupra bunului, nu o obligație de întreținere din partea proprietarului.
Ce este uzufructul, conform Codului Civil
Pentru a înțelege pe deplin situația, trebuie explicat ce reprezintă acest drept. Potrivit Codului Civil, uzufructul este dreptul unei persoane (numită uzufructuar) de a folosi un bun ce aparține altuia (nudul proprietar) și de a culege fructele acestuia, fără a-i schimba substanța. În practică, asta înseamnă că persoana care își păstrează uzufructul are dreptul:
- să locuiască în imobil, dacă este vorba de o casă sau un apartament;
- să închirieze bunul și să beneficieze de chirie, dacă actul permite;
- să folosească terenul sau alte bunuri mobile/inmobile, după caz.
În schimb, nudul proprietar (în cazul de față copilul căruia i s-a donat casa) deține dreptul de proprietate „gol”, adică fără posibilitatea de a se bucura de bun până la stingerea uzufructului. De regulă, uzufructul este viager, ceea ce înseamnă că încetează la decesul uzufructuarului.
Este important de precizat că uzufructul nu presupune obligația de întreținere. Pentru ca o persoană să fie obligată legal să asigure hrană, medicamente sau alte necesități celui care i-a transmis un bun, trebuie încheiat un contract de întreținere. Acesta este un act juridic distinct, reglementat de lege, care poate include clauze clare privind obligațiile de sprijin pe termen lung.
De asemenea, uzufructuarul are și anumite obligații: să întrețină bunul, să îl folosească în limitele prevăzute de contract și să nu îi aducă modificări care i-ar afecta substanța. Dacă bunul este deteriorat din culpa uzufructuarului, acesta poate fi obligat să suporte reparațiile.
Mulți părinți aleg să doneze locuințele copiilor lor cu păstrarea uzufructului, convinși că astfel își asigură protecția la bătrânețe. Însă, conform legii, acest drept garantează doar folosirea bunului, nu și întreținerea din partea copilului. Pentru o siguranță reală, soluția rămâne contractul de întreținere, prin care se stabilesc în mod explicit obligațiile viitoare ale celui care primește bunul.