Alternative există. Întrebarea e: cui îi e teamă de schimbare?

Când a apărut televiziunea de știri în România, știrile se dictau la telefon. Fix, că mobile nu existau. Un redactor din echipa de la București era sunat pe interior la departamentul lui și nota ce-i spunea reporterul din „teritoriu”. Doar cei care lucrau în redacțiile locale aveau acces la fax, iar dintre colaboratori, doar „independenții” din orașele mari își permiteau așa ceva.

Imaginile video? Se trimiteau cu trenul. La propriu. Caseta era dată mecanicului de locomotivă în Craiova, să zicem, și un șofer al redacției din București mergea în Gara de Nord să o recupereze. Cu noroc, un eveniment petrecut în țară noaptea sau dimineața reușea să intre la știrile de seară. Varianta fericită era când reporterul avea în apropiere – adică, la maximum o oră-două de condus – un releu. Dar și atunci, transferul se făcea în timp real – dacă avea filmate 50 de minute, 50 de minute dura și transmiterea imaginilor.

Ne adaptăm vremurilor sau rămânem ancorați în trecut?

Astăzi, tot acest schimb de informații se face în câteva secunde. Un salt fabulos, petrecut în doar două decenii. De la fax și casete video plimbate cu trenul, am ajuns la redacții complet digitalizate, în care materialele video se montează în cloud, iar știrile ajung la public în timp real – pe ecrane de toate dimensiunile.

Ne-am obișnuit cu viteza. Cu notificările. Cu accesul instant. Ne place tehnologia, mai ales atunci când ne face viața mai ușoară sau mai plăcută – chiar dacă știm că vine la pachet cu efecte secundare: expunere prelungită la ecrane, sedentarism, deficit de atenție. Le înțelegem, încercăm să le gestionăm și, în cele din urmă, continuăm să folosim tehnologia pentru că beneficiile ni se par mai importante decât inconvenientele. Chiar și așa, fiecare progres major vine la pachet cu o doză de teamă și neîncredere.

Toată zona de digital – de la inteligență artificială la aplicații de sănătate – e privită în continuare cu scepticism sau temere. Și poate că unele temeri sunt justificate. Dar asta nu a oprit progresul. Dimpotrivă. Când tehnologia e testată, reglementată și înțeleasă, devine aliat. Învățăm să trăim cu ea, să o modelăm, să o folosim în favoarea noastră. Nu suntem naivi – dar nici nu rămânem blocați în trecut.

Și totuși, sunt alte inovații pe care o bună parte din societate încă le tratează cu suspiciune, deși datele obținute în ani de cercetare demonstrează diminuarea riscurilor asupra sănătății față de variantele tradiționale. Acest lucru este valabil în cazul fumatului, de pildă.

Când nu putem renunța, alegem varianta mai puțin nocivă

Cea mai bună alegere pentru fumători este renunțarea la obicei. Dar cum îi ajutăm pe cei care nu pot renunța? Ignorăm existența unor alternative mai puțin dăunătoare, deja testate, documentate și disponibile și continuăm să îi stigmatizăm și să îi lăsăm să fumeze țigări clasice? Sau le oferim acces la informație și la produsele care nu ard tutunul, deci nu generează fum?

Pentru că da, fumul e principala sursă de substanțe toxice. Și da, dacă elimini arderea, reduci semnificativ expunerea la aceste substanțe.

Avem dreptul să fim informați corect și complet

Tehnologia e aici. Datele există. Milioane de adulți din întreaga lume utilizează astăzi alternative fără fum. Știința spune că nu sunt lipsite de riscuri, dar, pentru cei care altfel ar continua să fumeze, sunt o opțiune mai bună. Și atunci, de ce să așteptăm? De ce să ținem soluția într-un con de umbră, doar pentru că vine dintr-o zonă încă marcată de prejudecăți?

Accesul la inovație nu ar trebui să fie un privilegiu. În contextul fumatului, poate însemna diferența dintre păstrarea unui obicei adictiv (într-adevăr, nicotina provoacă dependență) și fumatul tradițional, care presupune, suplimentar, riscul îmbolnăvirii cauzate de arderea tutunului.

Cum putem să sprijinim tranziția către alternative mai bune? În primul rând, e nevoie ca instituțiile care reglementează produsele din tutun să țină pasul cu știința. Nu e vorba de relaxarea normelor, ci de actualizare. Produsele fără fum de azi nu existau acum 15 ani. Între timp, cercetările au avansat, iar autorități precum Administrația pentru Medicamente și Alimente din SUA (Food and Drugs Adminsitration – FDA) au recunoscut că eliminarea arderii scade drastic riscul de îmbolnăvire.

Iar acolo unde reglementările au fost adaptate – cum e cazul unor state din UE sau al Japoniei – numărul fumătorilor a scăzut mai accelerat. Reglementarea nu înseamnă doar interzicere, ci și ghidare. Înseamnă informare clară pentru medici, farmacii și consumatori. Înseamnă diferențiere între produse și decizii bazate pe date, nu pe ideologie.

Pentru că dacă vrem să reducem riscurile, nu ajunge să spunem „nu mai fuma”. Trebuie să și oferim o alternativă reală, acolo unde renunțarea nu se întâmplă.

Schimbarea nu vine ușor, mai ales atunci când e legată de obiceiuri. Dar istoria ne-a arătat, iar și iar, că progresul nu așteaptă să fie pe deplin acceptat – el se întâmplă. Iar într-o lume în care fumatul continuă să fie o problemă globală, nu ne permitem să ignorăm soluțiile deja existente. Alegerea între țigările clasice și alternativele fără fum nu e despre perfecțiune, ci despre un pas în direcția corectă.

Un pas concret spre un viitor fără fum – pentru fumători și pentru cei din jurul lor.

Material realizat cu susținerea Philip Morris România.