Afecțiunea care te face să nu simți frica – cum e să trăiești fără instinct de conservare

Frica este una dintre emoțiile fundamentale care ne ajută să supraviețuim. De la primele civilizații și până astăzi, instinctul de conservare a fost cel care i-a împiedicat pe oameni să se expună inutil unor pericole. Totuși, există persoane care, din cauza unor afecțiuni rare sau a unor intervenții medicale, nu mai experimentează frica deloc. Pentru ele, senzația de „luptă sau fugi” nu mai există, ceea ce le schimbă complet modul de a percepe lumea.

Cazurile documentate de cercetători arată cum lipsa fricii, departe de a fi un avantaj, poate transforma viața într-o succesiune de riscuri. Fără reacția naturală care alertează corpul și mintea în fața unui pericol, acești oameni tind să se expună la situații extreme, fără să conștientizeze consecințele.

Când adrenalina dispare

Un exemplu aparte este cel al britanicului Jordy Cernik, care, după îndepărtarea glandelor suprarenale pentru tratarea sindromului Cushing, a constatat că nu mai simțea nicio urmă de teamă. Fie că era vorba de o cădere liberă din avion, de o tiroliană sau de coborâri pe clădiri înalte, bătăile inimii lui rămâneau calme, iar adrenalina lipsa complet.

Și mai spectaculos este cazul pacienților cu boala Urbach-Wiethe, o afecțiune genetică extrem de rară. Aceasta distruge amigdala – regiunea din creier responsabilă de procesarea fricii. Celebrul „pacient SM”, studiat de mai multe decenii la Universitatea din Iowa, nu a reacționat nici la filme de groază, nici la plimbări prin case „bântuite” și nici la întâlniri cu șerpi sau păianjeni. Mai mult, SM manifesta curiozitate și dorința de a se apropia de ceea ce alții ar evita instinctiv.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Riscurile de a trăi fără frică

Lipsa amigdalei nu înseamnă că toate emoțiile dispar. Persoanele afectate pot simți bucurie, tristețe sau furie, dar le lipsește exact acel semnal de alarmă care îi ajută pe ceilalți să anticipeze pericolul. Pacientul SM, de exemplu, s-a aflat de mai multe ori în situații limită, amenințată cu cuțitul sau cu arma, pentru că nu a recunoscut indiciile care ar fi pus pe fugă orice altă persoană.

Interesant este că studiile au arătat că aceste persoane pot simți panică în anumite condiții interne, cum ar fi inhalarea de dioxid de carbon, care induce senzația de sufocare. Asta demonstrează că există mai multe căi prin care frica se manifestă în creier, unele legate de amenințări externe, altele de procese fiziologice.

De ce frica rămâne esențială

Cercetările asupra acestor pacienți au confirmat rolul vital al fricii în supraviețuire. Amigdala funcționează ca un dirijor care coordonează reacțiile organismului în fața unui pericol: creșterea pulsului, eliberarea de adrenalină și pregătirea pentru reacția de apărare sau fugă. Fără ea, oamenii și animalele tind să ignore pericolele, ceea ce, în mediul natural, înseamnă moarte sigură.

Totuși, există și o perspectivă neașteptată. Unii specialiști cred că în societățile moderne, unde pericolele reale sunt mai puține decât în trecut, frica a devenit o sursă de stres și anxietate excesivă. Astfel, paradoxal, lipsa fricii ar putea fi percepută nu doar ca o vulnerabilitate, ci și ca un avantaj în gestionarea unor tulburări psihologice, conform BBC.