Adopția inteligenței artificiale va duce la concedieri masive și ruperi mai mari între clasele sociale. Cine sunt cei mai afectați, conform ONU

Inteligența artificială a ajuns, în câțiva ani, din laborator în viața de zi cu zi, iar ritmul de adopție nu seamănă cu niciun val tehnologic anterior. Un nou raport al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) avertizează însă că, dacă nu este gestionată atent, această revoluție poate șterge decenii de progrese și poate deschide „următoarea mare divergență” între țări bogate și țări sărace, dar și între clasele sociale din interiorul aceleiași societăți.

Raportul subliniază că AI nu vine doar cu promisiuni de productivitate și creștere economică, ci și cu riscul unor concedieri masive, al adâncirii inegalităților și al pierderii șanselor pentru cei care oricum pornesc cu dezavantaje: femei, tineri, lucrători din economia informală, comunități rurale sau indigene. În timp ce o parte a lumii investește agresiv în centre de date, competențe digitale și guvernanță, alte regiuni abia își fac loc online, cu populații întregi fără acces la internet sau la un smartphone.

În Asia-Pacific, regiunea considerată „ground zero” pentru aceste tensiuni, doar 14% dintre oameni folosesc efectiv instrumente de AI, deși zona găzduiește peste jumătate din utilizatorii globali și aproape 70% din brevetele de AI depuse de China. Restul – miliarde de oameni – rămân pe margine, într-o economie tot mai dependentă de date și algoritmi.

Cine riscă cel mai mult să își piardă locul de muncă

Potrivit ONU, femeile și tinerii sunt în prima linie a impactului negativ. Joburile ocupate de femei sunt aproape de două ori mai expuse automatizării decât cele ocupate de bărbați. Asta înseamnă că rolurile repetitive din back-office, secretariat, contabilitate de bază, procesare de date sau call-center – unde femeile sunt puternic reprezentate – pot fi înlocuite mai rapid de chatbot-uri, agenți conversaționali sau sisteme automatizate de procesare a documentelor.

Tinerii aflați la început de carieră sunt, la rândul lor, vulnerabili. Raportul arată deja o scădere a angajărilor în posturi cu expunere mare la AI pentru categoria 22–25 de ani, exact perioada în care îți construiești primul CV și primele competențe serioase. Dacă aceste roluri dispar sau se reduc radical, tranziția de la școală la piața muncii devine mai dificilă, iar mobilitatea socială se blochează pentru o generație întreagă.

În paralel, 1,3 miliarde de oameni lucrează în economia informală, fără contracte stabile și cu protecție socială minimă, iar aproape 770 de milioane de femei sunt în afara forței de muncă. Aproximativ 200 de milioane de persoane trăiesc în sărăcie extremă. Dacă procesele manuale și repetitive din agricultură, retail, textile sau servicii de bază sunt înlocuite de soluții automatizate fără a exista politici de recalificare, aceste grupuri riscă să piardă și puțina stabilitate pe care o aveau.

Mai mult, unul din patru angajatori se așteaptă la pierderi de locuri de muncă legate direct de automatizarea prin AI. Iar nivelul de pregătire digitală este alarmant de scăzut: doar unul din patru locuitori urbani și mai puțin de unul din cinci locuitori din mediul rural reușesc să finalizeze sarcini de bază într-un spreadsheet. Această lipsă de competențe creează un decalaj clar între cei care pot lucra umăr la umăr cu algoritmii și cei care devin pur și simplu înlocuibili.

De ce AI poate adânci ruptura dintre clase și dintre țări

Raportul UNDP vorbește explicit despre „fault line-ul capabilităților”. Statele și companiile care investesc în putere de calcul, educație digitală și reglementări solide vor fi câștigătorii evidenți ai erei AI, în timp ce restul riscă să rămână „la linia de start”. Același lucru se întâmplă și între clase sociale: cine are acces la educație de calitate, la rețele profesionale și la infrastructură digitală va putea folosi AI pentru a-și crește productivitatea și veniturile; cine nu are aceste resurse riscă să rămână blocat în joburi prost plătite sau să fie împins complet în afara pieței.

Inegalitățile nu se reduc doar la salarii. AI financiară, de exemplu, este adesea antrenată pe date despre clienți urbani, de sex masculin, cu istoric bancar consistent. Asta a dus deja la modele de creditare care clasifică în mod greșit antreprenoarele sau fermierii din zone rurale drept „risc ridicat”, limitându-le accesul la împrumuturi și investiții. În loc să reducă diferențele, algoritmii pot consolida prejudecăți vechi într-o formă „tehnică” greu de contestat.

La nivel global, AI promite creșteri de productivitate de până la 5% în sectoare precum sănătate sau finanțe și poate adăuga circa 2 puncte procentuale la creșterea anuală a PIB în Asia-Pacific, cu aproape 1.000 de miliarde de dolari suplimentari pentru economiile ASEAN într-un deceniu. Fără politici sociale și fiscale care să distribuie aceste câștiguri, beneficiile se vor concentra la vârful piramidei – marile companii și forța de muncă ultracalificată – lăsând restul populației cu puține opțiuni.

În același timp, doar un număr redus de țări are reglementări solide pentru AI, deși până în 2027 peste 40% din breșele de securitate legate de AI ar putea fi cauzate de abuzul sistemelor generative, avertizează ONU. Fără reguli clare, costurile erorilor, ale discriminărilor algoritmice sau ale atacurilor cibernetice vor fi suportate disproporționat de cei mai vulnerabili: cei fără resurse legale, fără alternative de job și fără putere de negociere.

Raportul insistă totuși că această „mare divergență” nu este inevitabilă. Investițiile în infrastructură digitală, educație, recalificare, protecție socială și guvernanță transparentă pot transforma AI dintr-un accelerator al inegalității într-un instrument de recuperare. Dar, fără astfel de decizii politice și economice asumate, scenariul cel mai plauzibil rămâne cel în care concedierile masive, polarizarea veniturilor și fracturile dintre clase se adâncesc, în timp ce beneficiile tehnologiei rămân concentrate în mâinile unei minorități.