ADN bacterian vechi de 1,1 milioane de ani a fost recuperat dintr-un mamut preistoric

O descoperire științifică impresionantă rescrie modul în care privim interacțiunea dintre animale și microbi în trecutul îndepărtat. Cercetători de la Centrul de Paleogenetică din Suedia au reușit să extragă fragmente de ADN bacterian dintr-un dinte de mamut care a trăit acum mai bine de 1,1 milioane de ani. Este cel mai vechi ADN microbian asociat unui organism gazdă recuperat vreodată, iar rezultatele deschid noi perspective asupra rolului microorganismelor în viața și chiar dispariția acestor uriași ai epocii glaciare.

Studiul, publicat în revista Cell, nu doar că adaugă o piesă importantă în puzzle-ul evoluției mamutilor, dar arată și cum microbiologia poate deveni cheia înțelegerii ecosistemelor dispărute.

Un univers microscopic păstrat în oase și dinți

Echipa de cercetători a analizat ADN-ul provenit din 483 de probe fosile de mamut, dintre care 440 au fost secvențiate pentru prima dată. Prin tehnici genomice și bioinformatice avansate, oamenii de știință au reușit să distingă între materialul genetic al animalului și fragmentele provenite de la microbii care i-au colonizat corpul în timpul vieții sau după moarte.

Rezultatele au fost uimitoare: au fost identificate 310 microorganisme aparținând la șase grupuri, printre care rude ale genurilor Actinobacillus, Pasteurella, Streptococcus și Erysipelothrix. Unele dintre aceste bacterii ar fi putut fi inofensive, dar altele erau potențial patogene. Descoperirea unui microb asemănător cu Pasteurella, cunoscut pentru izbucniri letale la elefanții africani de astăzi, sugerează că mamutii ar fi putut suferi de boli comparabile cu cele care afectează rudele lor moderne.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

În plus, din cea mai veche probă analizată – aparținând unui mamut de stepă (Mammuthus trogontherii) – au fost reconstruite fragmente din genomul bacteriei Erysipelothrix, un agent patogen care și în prezent provoacă infecții la porci, păsări și alte specii de animale domestice. Această legătură dintre bolile antice și cele actuale subliniază continuitatea și adaptabilitatea microbilor de-a lungul milioanelor de ani.

Unul dintre aspectele cele mai provocatoare ale studiului este ipoteza că anumite bacterii ar fi putut contribui la vulnerabilitatea sau chiar la dispariția mamutilor. Deși factorii majori care au dus la extincția lor sunt considerați schimbările climatice și vânătoarea excesivă de către oameni, rolul microbilor nu poate fi ignorat.

Cercetătorii sugerează că, la fel ca elefanții moderni, mamutii erau expuși la epidemii de boli cu potențial letal. Faptul că microorganisme similare există și astăzi indică o posibilă continuitate a acestor amenințări biologice. Astfel, analiza ADN-ului bacterian vechi de peste un milion de ani nu este doar o curiozitate științifică, ci o fereastră spre înțelegerea presiunilor biologice care au modelat viața în Pleistocen.

Mai mult, studiul oferă indicii despre cum microbii au evoluat în paralel cu gazdele lor. Dacă mamutii și elefanții pot fi considerați „veri” pe arborele evolutiv, atunci și comunitățile lor microbiene par să fi urmat o istorie comună, adaptându-se de-a lungul timpului la aceleași provocări de mediu.

Un nou capitol în paleogenetică

Descoperirea ADN-ului bacterian asociat cu mamutii deschide un drum cu totul nou pentru paleogenetică. Până acum, atenția s-a concentrat mai ales pe secvențierea genomului speciilor dispărute, însă acest studiu arată că fosilele pot păstra informații mult mai complexe, inclusiv despre ecosistemele microbiene.

Benjamin Guinet, autorul principal al cercetării, a explicat că această realizare „împinge studiul ADN-ului microbian dincolo de pragul de un milion de ani” și creează posibilitatea de a explora modul în care microbii și gazdele lor au evoluat împreună. La rândul său, profesorul Love Dalén a subliniat că acum putem înțelege nu doar genomul mamutilor, ci și „comunitățile microbiene care au trăit în interiorul lor”.

Tom van der Valk, coautor al studiului, a descris procesul ca pe „urmărirea unei urme care se rescria constant”, evidențiind dificultatea de a obține date fiabile din ADN atât de vechi. Totuși, succesul cercetării arată că rămășițele fosile ascund secrete biologice de o complexitate neașteptată.

Pentru tine, ca pasionat de știință, această descoperire înseamnă o nouă modalitate de a privi trecutul: nu doar prin oasele și ADN-ul animalelor dispărute, ci și prin lumea invizibilă a microbilor care le-au influențat sănătatea, adaptarea și poate chiar soarta.