A încetat din viață sora cea mică a lui Corneliu Coposu. Steluţa Lucia Rodica Coposu era ultimul membru al familiei fostului lider țărănist: „A fost stâlpul siguranţei”

Steluţa Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a lui Corneliu Coposu și președinta Fundației care îi poartă numele, s-a stins din viață în dimineața zilei de joi. O figură discretă, dar esențială în păstrarea vie a memoriei „Seniorului”, Steluța Coposu era ultima descendentă directă a familiei Coposu.

A murit sora cea mică a lui Corneliu Coposu, Steluţa Lucia Rodica Coposu

Anunțul decesului a fost făcut public de Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, printr-un mesaj emoționant:

„Cu sufletul zdrobit de durere, vă anunţ că în dimineaţa aceasta doamna preşedinte a Fundaţiei Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului şi ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu, Steluţa Lucia Rodica Coposu, a urcat la Cer să-i întâlnească pe toţi cei dragi ai săi.”

Născută pe 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, judeţul Sălaj, Steluţa Coposu a urmat cursurile liceale și universitare la București, absolvind Institutul Politehnic în anul 1956. A activat profesional peste 30 de ani la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Capitală.

Steluţa Lucia Rodica Coposu era ultimul membru rămas din familia fostului lider țărănist

După moartea fratelui său, Corneliu Coposu, în 1995, Steluța Coposu a devenit un pilon în păstrarea moștenirii morale și politice a acestuia. În 1996, a contribuit decisiv la fondarea Fundației Corneliu Coposu, al cărei președinte a rămas până în ultimele clipe.

Peste 400.000 de euro, obținuți la o gală caritabilă din București, vor sprijini comunitățile locale

Suma impresionantă cu care Irina Columbeanu și-a vândut un tablou. Fiica Monicăi Gabor face bani de când era mică

Flavia Bălescu-Coposu, despre sora Steluţa Lucia Rodica

În 2009, alături de sora sa Flavia Bălescu-Coposu, a fost decorată de Majestatea Sa Regele Mihai I cu Crucea Casei Regale a României, în semn de recunoaștere pentru întreaga sa activitate civică și loialitatea față de valorile fratelui său.

„Rodi s-a născut sub semnul Balanței, care nu i-a fost favorabilă și care, arareori, a înclinat în favoarea ei. Venirea ei pe lume a fost marea bucurie a vieții mele. Dumnezeu mi-a dăruit o jucărie vie de care am beneficiat trei ani neîntrerupt (până în momentul când a plecat la liceu, la Beiuș – n.n.). Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta. Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare.

Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie”, spunea Flavia Bălescu Coposu, sora acesteia.

Tot despre Steluţa, sora sa Flavia spunea cu emoție:

„Generozitatea a moştenit-o de la mama, toleranţa şi dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata şi de la Doina şi se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calităţile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie.”

Informații legate de ceremonia de înmormântare vor fi comunicate în perioada următoare.

Cine a fost Corneliu Coposu

Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995) rămâne una dintre cele mai respectate și emblematice personalități ale istoriei recente a României. Cunoscut drept „Seniorul politicii românești”, Coposu a fost un simbol al verticalității morale, al luptei împotriva comunismului și al speranței într-o Românie democratică și europeană.

„Seniorul politicii românești” – Cornel Coposu

Născut în localitatea Bobota, județul Sălaj, într-o familie cu puternice valori religioase și naționale, Corneliu Coposu a urmat Dreptul și Economia la Universitatea din Cluj. De tânăr s-a implicat în activitatea politică a Partidului Național Țărănesc (PNȚ), condus de Iuliu Maniu – mentorul său politic.

În perioada interbelică, a fost secretar personal al lui Maniu, participând la negocierile și mișcările politice din acea epocă turbulentă. A fost martor și actor în momente-cheie ale istoriei României, inclusiv în opoziția față de regimul autoritar al regelui Carol al II-lea și, mai târziu, față de dictatura comunistă.

Prizonier al comunismului: 17 ani de temniță grea

După instalarea regimului comunist în România, în 1947, Corneliu Coposu a fost arestat, fiind acuzat de „complot împotriva ordinii sociale”. A urmat o perioadă cruntă: 17 ani de închisoare politică, dintre care mulți petrecuți în izolare, fără proces sau condamnare oficială. A fost deținut în închisorile de la Sighet, Râmnicu Sărat și Jilava – locuri devenite simboluri ale represiunii comuniste.

Eliberat în 1964, în urma unui decret general de amnistie, a trăit sub supravegherea strictă a Securității, marginalizat social și profesional.

Revenirea în politică și lupta pentru democrație

După Revoluția din 1989, Corneliu Coposu a reapărut în viața publică și a reînviat Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD). A fost ales președinte al formațiunii și a devenit una dintre cele mai importante voci ale opoziției democratice în anii ’90, într-o Românie marcată de tranziție și instabilitate.

Cu o eleganță morală rar întâlnită, Coposu a promovat valori ca adevărul, statul de drept, respectul față de libertăți și memoria celor persecutați de regim. Deși atacat dur de adversari politici, a rămas neclintit în convingerile sale.

Moartea și moștenirea

Corneliu Coposu a încetat din viață pe 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani. Înmormântarea sa a fost un moment de solidaritate națională: mii de oameni l-au condus pe ultimul drum, în semn de respect profund.

Astăzi, Coposu este omagiat prin străzi, fundații, busturi, burse și premii care îi poartă numele. El rămâne un simbol al onoarei în politică, un reper de verticalitate morală într-o epocă în care aceste valori sunt adesea puse la încercare.