A fondat Inchiziția Spaniolă și a sponsorizat călătoriile lui Cristofor Columb. Regina Isabela I a Castiliei, una dintre cele mai crude femei ale istoriei

Una dintre cele mai puternice regine ale istoriei, Isabela I a Castiliei, soacra temutului rege Henric al VIII-lea al Angliei, este renumită pentru faptul că a fondat Inchiziția Spaniolă, cea mai crudă și nemiloasă formă de tortură din Evul Mediu, precum și pentru că a fost cea care i-a oferit bani lui Cristofor Columb pentru a putea traversa Atlanticul, în călătoriile sale în jurul lumii.

Copila orfană de tată, înconjurată de intrigi și comploturi

Isabela I a Castiliei, supranumită și Isabella cea Catolică, s-a născut la 22 aprilie 1451, în orașul Madrigal de las Altas Torres, în fostul Regat al Castiliei. Deși a devenit una dintre cele mai influente personalități ale epocii sale, copilăria sa nu a fost una lipsită de zbucium.

La doar trei ani, a rămas fără tată, regele Ioan al II-lea de Castilia, iar tronul a fost ocupat de fratele ei vitreg, Henric al IV-lea.

Domnia acestuia a fost contestată încă de la început, zvonurile afirmând că Henric nu era fiul legitim al regelui Ioan, ci produsul unei relații ilicite a reginei cu nobilul Beltrán de la Cueva.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Lipsit de carismă și considerat un conducător slab, Henric al IV-lea a permis proliferarea dezordinii în regat, creând astfel premisele pentru ascensiunea viitoare a Isabelei.

În aceste condiții tensionate, tânăra prințesă a beneficiat totuși de o educație deosebită, potrivită rangului său.

A fost instruită în domenii precum geografia, literatura, istoria și teologia, învățând atât latina, cât și limbile spaniolă și portugheză, formându-și o cultură solidă care avea să o pregătească pentru rolul de lider.

Vezi și: Regina care a fost închisă într-o cameră timp de 46 de ani. Ioana cea Nebună și destinul tragic al unui om bogat, dar fără noroc [VIDEO]

Ascensiunea unei regine care a format un imperiu grandios

În anul 1469, Isabela a încheiat o alianță matrimonială strategică, căsătorindu-se cu Ferdinand de Aragon. Deși a fost și o poveste de dragoste, căsătoria lor a reprezentat, în egală măsură, un pas decisiv către unificarea Spaniei.

Cei doi au lucrat împreună pentru a consolida autoritatea regală și pentru a aduce stabilitate regatelor pe care le conduceau.

Una dintre marile lor realizări a fost cucerirea Granadei în 1492, eveniment care a marcat sfârșitul secolelor de dominație maură în Peninsula Iberică.

Această victorie militară a pus capăt procesului de Reconquista și a permis monarhilor catolici să își îndrepte atenția spre noi direcții de expansiune, inclusiv spre explorarea și colonizarea unor teritorii necunoscute.

Sub patronajul Isabelei, Cristofor Columb a primit sprijinul financiar necesar pentru expediția sa vestită, care a dus la descoperirea Lumii Noi. Această sponsorizare a deschis calea pentru viitoarea dominație colonială spaniolă, făcând din Isabela un personaj-cheie în istoria globală.

Fondatoarea Inchiziției Spaniole, cea care i-a persecutat pe „necreștini”

Deși a contribuit decisiv la întărirea poziției internaționale a Spaniei, Isabela este adesea amintită și pentru cruzimea și intoleranța sa religioasă. În anul 1478, ea a instituit Inchiziția Spaniolă, un instrument menit să impună ortodoxia catolică și să elimine orice formă de erezie.

În timpul acestei epoci întunecate, mii de persoane au fost torturate, condamnate și executate pe rug. Inchiziția a devenit rapid sinonimă cu teroarea religioasă, extinzându-se în întreaga țară și afectând toate straturile societății.

Momentul culminant al intoleranței religioase l-a constituit Decretul de la Alhambra, emis în 1492, care a ordonat expulzarea tuturor evreilor din Spania.

Se estimează că peste 20.000 de familii evreiești au ales exilul, majoritatea îndreptându-se spre Imperiul Otoman. Și comunitatea musulmană a suferit același destin, mulți fugind în Africa de Nord. Cei care au acceptat convertirea forțată la creștinism au continuat să fie suspectați și persecutați.

Această politică de epurare religioasă, deși în concordanță cu viziunea religioasă a vremii, a lăsat răni adânci în structura socială a Spaniei, contribuind la o lungă perioadă de intoleranță și suferință.

Vezi și: O scrisoare rară a lui Cristofor Columb a fost returnată Italiei de SUA: către cine era adresată și cât valorează epistola

O guvernare puternică și începutul Epocii de Aur spaniole

Pe lângă măsurile controversate, Isabela a avut și merite administrative incontestabile. A inițiat reforme profunde în sistemul judiciar, promovând o justiție mai echitabilă și combatând corupția funcționarilor.

De asemenea, regina a încurajat dezvoltarea educației și a culturii, sprijinind numeroase instituții de învățământ și promovând un climat propice pentru înflorirea artelor și literaturii. În timpul domniei sale, Spania a cunoscut începuturile a ceea ce avea să devină Epoca de Aur – o perioadă de avânt economic, cultural și militar fără precedent.

Isabela a înțeles importanța stabilității interne și a centralizării puterii, asigurându-se că regatul ei nu va mai fi divizat de lupte între nobili sau de rivalități interne.

Boala, testamentul și ultima dorință a Isabelei de Castilia

Regina Isabela și-a simțit sfârșitul apropiindu-se în toamna anului 1504. Grav bolnavă, suferind de hidropizie și febră mare, a fost nevoită să renunțe la gestionarea treburilor statului. Cu luciditate, la 12 octombrie 1504, a redactat un testament complex, în care și-a exprimat ultimele dorințe.

În document, Isabela cerea succesorilor săi să apere credința creștină, să protejeze Biserica și să continue expansiunea creștinismului în Africa și în noile teritorii descoperite.

De asemenea, a adăugat un codicil important în care insista ca populațiile indigene din Lumea Nouă să fie tratate cu blândețe și respect – un gest umanitar surprinzător, venind din partea celei care patronase Inchiziția.

Isabela a murit la 26 noiembrie 1504, la vârsta de 53 de ani, după ce a fost împărtășită. A fost înmormântată simplu, în mănăstirea franciscană din Alhambra, la Granada, unde ulterior i s-a alăturat și soțul ei, Ferdinand, după moartea acestuia în 1516.

Vezi și: Top 10 cele mai sângeroase femei din istorie. Ce româncă e pe listă

Regina aflată între gloria imperială și întunericul intoleranței

Isabela I a Castiliei rămâne una dintre cele mai complexe și controversate figuri din istorie. Deși a reușit să pună bazele unei Spanii unite, să sponsorizeze descoperirea Lumii Noi și să inițieze reforme administrative importante, rămâne de neiertat pentru cruzimea cu care a impus unitatea religioasă.

Fondarea Inchiziției și expulzarea evreilor și musulmanilor au marcat definitiv reputația sa, transformând-o într-un simbol al fanatismului religios. În același timp, viziunea sa politică și abilitatea de a construi un stat puternic au propulsat Spania pe scena marilor puteri ale lumii.

Astfel, Isabela I este amintită atât ca o regină glorioasă, cât și ca una dintre cele mai crude femei ale istoriei – o figură emblematică a contrastelor dramatice ale epocii sale.