A făcut istorie alături de frații săi în Trio Grigoriu și le-a lansat pe artistele Stela Enache, Angela Similea și Margareta Pâslaru. Povestea celebrului compozitor George Grigoriu

George Grigoriu nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare, fiind unul dintre cei mai mari compozitori de muzică ușoară din istoria României. A făcut istorie alături de frații săi Cezar și Angel în faimosul Trio Grigoriu, a fost căsătorit cu artista Simona Cassian și a fost mentorul unor soliști celebri din muzica autohtonă, fiind chiar cel care i-a lansat pe mulți dintre ei: Paul Surugiu, Angela Similea, Mihaela Mihai, Margareta Pâslaru, Stela Enache. Iată tot ce nu știai despre maestrul George Grigoriu.

Primii pași în muzică și nașterea Trio-ului Grigoriu

George Grigoriu s-a născut la Brăila, pe 8 aprilie 1927, într-o familie în care muzica era deja un element definitoriu – tatăl său, Radu Grigoriu, era violonist și a contribuit la educația muzicală a fiului.

De mic, George a arătat o înclinație firească spre muzică, iar parcursul său avea să fie marcat de un talent excepțional și o viziune artistică remarcabilă.

Alături de frații săi, Angel și Cezar, George pune bazele unui grup vocal devenit ulterior faimos sub denumirea de Trio Grigoriu. Începând cu anul 1946, cei trei frați au cucerit scena muzicală românească, fiind lansați prin intermediul Radioului Național.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Repertoriul lor cuprindea o varietate de stiluri, de la muzică ușoară la jazz, abordat împreună cu Horia Ropcea, dar și piese compuse și orchestrate de George însuși.

Trio Grigoriu a urcat pentru prima dată pe scena Teatrului “Constantin Tănase” în anul 1953, într-o comedie muzicală intitulată ”Și Ilie face sport!.”

A fost începutul unei colaborări longevive și productive cu scena teatrului de revistă, cei trei fiind implicați în numeroase spectacole precum București 500 (1959), Vitamina M… Muzica (1960) sau Jos pălăria!, în care George a strălucit ca orchestrator și compozitor, iar frații săi, ca regizor și textier.

Melodia „Broscuța Oac”, devenită un veritabil evergreen, a fost fredonată pentru prima oară în 1957, an în care Trio-ul a lansat și un LP cu piese semnate de George Grigoriu, înregistrat la Electrecord.

Alte cântece de succes precum „Macarale”, „La cabana Trei Brazi”, „Ochii negri” sau „Podul Grant” (aceasta din urmă interpretată alături de Gică Petrescu) au confirmat statutul grupului și al compozitorului în peisajul muzicii ușoare românești.

Vezi și: Rămasă singură în România, s-a apucat de muzică pentru a se întreține și a murit în brațele soțului ei. Povestea Simonei Cassian, diva anilor 50, veșnic elegantă și cuceritoare

Cariera componistică și colaborările de prestigiu

Îndrumat de personalități precum Ioan D. Chirescu și Mircea Basarab, George Grigoriu s-a format într-un mediu academic solid, dar s-a îndreptat, din 1950, spre muzica ușoară, la sfatul lui Sile Dinicu.

A scris atât pentru scenă, cât și pentru film, având în portofoliu muzica a 18 spectacole de revistă, patru operete și peste 30 de coloane sonore cinematografice. Printre acestea, se remarcă Actorul și sălbaticii, o producție de referință în cinematografia românească.

Activitatea sa componistică este vastă și versatilă, de la refrene vesele precum „Broscuța Oac” până la compoziții dramatice precum „Eternitate” sau „Speranțe, vis, speranțe, flori”.

Muzica lui este caracterizată de un rafinament armonic și melodic, fiind întotdeauna profund ancorată în trăirile umane și în bucuria vieții. A fost un artist pentru care fiecare notă muzicală conta, iar acest lucru se reflectă în construcția elaborată și echilibrată a lucrărilor sale.

Printre vocile pe care le-a lansat și format se numără unele dintre cele mai iubite artiste ale scenei românești: Margareta Pâslaru, Angela Similea, Stela Enache, dar și alte talente ca Luminița Dobrescu, George Nicolescu, Marina Florea, Fuego, Mihaela Mihai sau Cristian Popescu.

A fost un mentor și un formator, care nu doar a compus, ci a și contribuit activ la creșterea și promovarea acestor voci, inclusiv prin participarea la festivaluri internaționale și jurii de prestigiu.

Alături de frații săi Cezar și Angel în trupa Trio Grigoriu. Foto arhivă Teatrul de Revistă Constantin Tănase

Contribuții internaționale și recunoașterea meritelor

George Grigoriu a fost o figură activă și în plan internațional, reprezentând România în juriile unor concursuri din Soci, Sofia, Praga, Malta, Berlin, Atena, Sopot și URSS.

De altfel, creațiile sale au fost apreciate și premiate în repetate rânduri – a primit Premiul Uniunii Compozitorilor din URSS (1967), dar și recunoaștere la nivel național prin numeroase distincții la Concursul de la Mamaia (13 premii între 1964 și 1987).

Din 1962, a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din România, unde a avut o prezență activă și influentă. A făcut parte din conducerea secției de muzică ușoară, unde s-a implicat în susținerea și promovarea tinerilor compozitori, precum Marius Țeicu, Ionel Tudor sau Marcel Dragomir.

În paralel, a colaborat și cu presa muzicală, semnând articole și cronici de specialitate, contribuind astfel și la dezvoltarea teoretică a domeniului.

În 1965, succesul Teatrului „Tănase” de la Paris, pe scena celebrului Music-Hall Olympia, a fost legat și de contribuția lui George Grigoriu. El a semnat numeroase partituri pentru spectacolul Grand Music-Hall de Bucarest, care a cucerit publicul parizian.

Vezi și: I-au anulat concertele, l-au răpit și l-au bătut cu bestialitate ca să renunțe la Tanți, fiica lui Gheorghiu Dej. Coșmarul trăit de cântărețul Cezar Grigoriu

George Grigoriu, unul dintre cei mai mari compozitori de muzică ușoară din istoria României

George Grigoriu nu a fost doar un compozitor prolific, ci și un creator de atmosferă, de stare, de memorie colectivă. A compus cântece ce au devenit șlagăre iubite de publicul larg: „Două inimi cântau”, „Chemarea mării”, „Marea mea iubire” (Margareta Pâslaru), „Ia-ți mireasă ziua bună” (Mihai Constantinescu), „Iubire, tu” (Angela Similea), „Serenada tinereții”, „Ce e luna” (Marina Florea), „Doar băieții sunt de vină” (Luminița Dobrescu) sau „Dacă nu iubești” (Cristian Popescu).

Versurile multora dintre aceste piese au fost semnate de fratele său Angel Grigoriu sau de fiica sa, Andreea Andrei, adăugând astfel o dimensiune familială profundă creației sale muzicale.

Fiecare piesă purta amprenta sensibilității și eleganței sale compoziționale, iar capacitatea sa de a transforma o melodie într-un hit era inegalabilă.

George Grigoriu s-a stins din viață pe 23 februarie 1999, la București, lăsând în urmă o operă muzicală impresionantă și o moștenire artistică de necontestat.

Muzica sa continuă să fie cântată, iubită și redescoperită de generații noi, confirmând locul său de cinste în patrimoniul muzical al României.

Figura lui George Grigoriu rămâne emblematică nu doar pentru că a compus cântece nemuritoare, ci și pentru că a fost o veritabilă școală de muzică, un sprijin pentru generații întregi de artiști, un profesionist de o rară profunzime.

Povestea sa este, înainte de toate, povestea unei pasiuni autentice pentru muzică și a unei vieți trăite în armonie cu sunetul și cu emoția.

Vezi și: Forțat să plece din casa lui la bătrânețe, cel mai prolific compozitor român moare împăcat: Temistocle Popa a încântat milioane de români cu muzica lui