”A căzut blocul Scala!” Povestea uneia dintre cele mai frumoase clădiri art deco din istoria României, rasă la cutremurul din 1977. Ceaușescu a oprit căutările supraviețuitorilor după doar 2 ore de la impact

Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, România a fost zguduită de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria sa, cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Acesta a lăsat în urmă nu doar clădiri distruse, ci și o cantitate mare de victime, în special în București. Printre locuințele prăbușite s-a aflat și blocul „Scala”, o clădire emblematică din centrul Capitalei, care a fost complet distrusă. Deși în ruine erau sute de oameni care încă mai aveau șansa de a fi salvați, autoritățile au suspendat căutările după doar două ore, iar acest fapt a lăsat o amprentă adâncă în istoria tragică a acestui cutremur. Iată povestea unei clădiri remarcabile și a tragediei care a urmat.

Scala, o bijuterie arhitectonică Art Deco în inima Bucureștiului

Blocul „Scala” a fost ridicat în perioada interbelică, un timp în care Bucureștiul se afla în plin proces de modernizare, iar stilul Art Deco devenea tot mai popular.

La începutul anilor ’30, arhitecți și ingineri vizionari au început să construiască clădiri care reflectau influențele internaționale ale vremii, inclusiv ale curentului Art Deco.

Clădirea „Scala”, situată pe colțul Bulevardului Brătianu (astăzi Bălcescu) cu Strada C.A. Rosetti, era parte din acest val de inovație arhitecturală.

Gogoşi cu cartofi, reţeta tradiţională din Secuime. Ies crocante la exterior şi au un gust aparte

5 rețete de chiftele de post crocante la exterior și fragede la interior. Ies delicioase, nu simți lipsa cărnii

În 1937 au început lucrările de construcție ale blocului, iar în 1938 a fost finalizată. Proiectul a fost realizat de firma de construcții Algiu, iar blocul a fost inaugurat oficial ca parte dintr-un ansamblu arhitectural ambițios.

De la Algiu la cofetăria și cinematograful Scala

Numele inițial al clădirii a fost „Algiu”, dar în scurt timp, clădirea va deveni cunoscută sub numele de Scala, din cauza renumelui cofetăriei și cinematografului Scala, ambele situate în imediata apropiere.

Scala se remarca printr-o arhitectură impresionantă. Turnul său înalt se înălța semeț pe colțul clădirii, iar fațadele laterale mai scunde nu lăsau nimic de dorit în ceea ce privește eleganța și stilul.

Materialele de construcție de înaltă calitate și finisajele premium ofereau locatarilor un confort deosebit. Clădirea a devenit rapid un loc de dorit pentru locuitorii din centrul capitalei, iar apartamentele s-au vândut într-un timp record, notează cei de la B365.ro.

Pe lângă apartamentele rezidențiale, parterul clădirii adăpostea spații comerciale de lux. Cel mai important dintre ele a fost închiriat Sindicatului Artelor Frumoase, iar ulterior s-a transformat în celebra cofetărie Scala.

Din acest moment, blocul a devenit un punct de reper în viața socială și culturală a orașului. Clădirea a rămas un simbol al eleganței și rafinamentului Bucureștiului, un loc de întâlnire pentru intelectualii vremii.

Totuși, o problemă fundamentală a rămas nerezolvată: lipsa reglementărilor seismice și a unui sistem de construcție adecvat pentru a face față unui cutremur major. În acest sens, clădirea „Scala” nu făcea excepție. Deși era o capodoperă arhitecturală, structura sa nu era pregătită pentru un eveniment seismic de mare amploare.

Vezi și: Blocul supraviețuitorilor de la cutremurul din 1977: Nicolae Ceaușescu a inspectat personal clădirea din zona Bucur Obor, pe care a mobilat-o pentru familiile rămase fără adăpost

Primele semne de vulnerabilitate: cutremurul din 1940

La 10 noiembrie 1940, România a fost lovită de un cutremur devastator de 7,4 grade pe scara Richter. Acest cutremur a avut un impact semnificativ asupra structurii clădirii Scala, iar daunele au fost vizibile imediat.

Din păcate, consolidările ulterioare ale clădirii au fost efectuate într-un mod superficial și insuficient. Acestea au fost realizate în grabă, cu fonduri limitate, fără o analiză adecvată a necesităților reale ale clădirii.

În ciuda acestor măsuri, în 1941, crăpăturile mari apărute pe fațadă indicau faptul că structura de rezistență era tot mai fragilă.

Astfel, „Scala” devenea tot mai vulnerabilă în fața unui alt cutremur major. Deși autoritățile au ignorat aceste semne de pericol, începând cu anii ’50, clădirea a continuat să fie locuită, iar cofetăria „Scala” și cinematograful din apropiere au continuat să atragă oameni din toate colțurile orașului.

Blocul Scala de pe bulevardul Nicolae Bălcescu, București, anii 70. Foto arhivă

Blocul a fost ras de pe fața pământului la cutremurul din 4 martie 1977

Ziua de 4 martie 1977 avea să schimbe pentru totdeauna fața Bucureștiului. În jurul orei 21:22, un cutremur de 7,2 grade a lovit Capitala cu o forță extraordinară.

Epicentrul seismului a fost localizat în Vrancea, iar undele seismice au afectat grav clădirile din București, dar și din alte orașe din sudul țării. La doar câteva secunde după ce pământul a început să se zguduie, clădirile au început să se prăbușească una după alta.

Blocul Scala nu a rezistat cutremurului. Turnul său emblematic s-a prăbușit aproape complet, iar restul clădirii a fost distrus într-un mod devastator.

Sub dărâmături se aflau sute de oameni – locatari ai apartamentelor, vizitatori ai cofetăriei și ai cinematografului Scala, dar și trecători care se aflau în zonă la momentul cutremurului. Mulți dintre ei aveau încă șansa de a fi salvați, dar aceste șanse au fost anulate de decizia autorităților.

Vezi și: L-au crezut mort timp de 251 de ore, l-au scos viu după 11 zile de sub ruinele blocului Continental. Sorin Crainic, supraviețuitorul cutremurului din 4 martie 1977

Nicolae Ceaușescu a oprit căutările supraviețuitorilor după numai 2 ore de la prăbușirea imobilului

Imediat după cutremur, echipele de salvatori au început să sape printre ruine, încercând să găsească supraviețuitori. Constantin Eană, un sunetist cunoscut din acea perioadă, a avut o idee inovativă.

Specialistul a instalat microfoane pe grinzile de beton prăbușite, pentru a amplifica sunetele făcute de victimele care încă mai erau prinse sub dărâmături.

La fiecare 15 minute, echipele de salvatori opreau săpăturile pentru a asculta cu atenție înregistrările audio, sperând să identifice semne de viață.

Deși sunetele înregistrate indicau faptul că mai existau supraviețuitori sub dărâmături, Ceaușescu, la doar două ore de la începerea operațiunilor de salvare, a dat ordin ca acestea să fie sistate.

În ciuda dovezilor clare că mai erau oameni care puteau fi salvați, regimul a considerat că operațiunile nu mai au rost. Constantin Eană povestește despre decizia luată de autorități:

„Până la urmă, după două ore, el a zis: gata, nu mai, nimic, nici vorbă de nu știu ce, deși vorbele erau pe banda, era clar că nu erau din altă parte.”

Scala II tronează, astăzi, pe bulevardul Magheru din Capitală

La scurt timp după aceea, terenul a fost curățat, iar molozul a fost îndepărtat, iar pe locul în care s-a aflat blocul „Scala” a fost construit un alt imobil, „Scala II”, o clădire cu un design mult mai simplu și funcțional.

Clădirea Scala II nu avea nimic din strălucirea vechii clădiri, iar istoria tragică a fost ștearsă treptat, fără a fi păstrat vreun simbol al evenimentului. Deși amplasamentul central era la fel de important, noul imobil nu a reușit să capteze atenția și admirația pe care le-a avut Scala înainte de prăbușire.

Tragedia de la blocul Scala este o lecție amară pentru întreaga națiune, nu doar despre fragilitatea clădirilor și riscurile seismice, dar și despre cum regimul comunist a gestionat crizele majore.

Oprirea căutărilor de supraviețuitori sub dărâmături, la doar două ore de la producerea cutremurului, este o decizie care va rămâne o rană deschisă în istoria României.

Scala nu a fost doar o clădire frumoasă, ci și o dovadă a unei epoci care s-a prăbușit, asemenea clădirii sale, într-un cutremur devastator.

Vezi și: Cifrele Infernului: 56 de secunde de teroare, 35.000 de clădiri ruinate, 1.500 de morți, 11.300 de răniți. Ceasurile s-au oprit la 21:22 la cutremurul din 4 martie 1977