Ion Finteșteanu a fost unul dintre cei mai mari și respectați actori din istoria teatrului românesc, un om a cărui carieră a fost marcată de o dedicare absolută față de artă și de o pasiune inegalabilă pentru teatrul românesc. Cu o voce impozantă și o prezență scenică deosebită, Ion Finteșteanu a reușit să își lase amprenta nu doar pe scena teatrului, dar și pe platourile de filmări, contribuind la evoluția culturii românești de-a lungul decadelor. Povestea sa este una de sacrificiu, muncă asiduă, dar și de mare succes, fiind un model de urmat pentru viitoarele generații de actori.
Ion Finteșteanu s-a născut la 18 martie 1899, în București, într-o familie respectabilă, ca primul dintre cei patru copii ai soților George Finteșteanu și Florica Comșa.
Cariera sa în domeniul artistic a început încă din adolescență, în perioada Primului Război Mondial, la vârsta de 18 ani. Deși inițial a debutat în lumea muzicii, ca tenor într-o trupă de operă din Iași, Ion Finteșteanu nu s-a mulțumit cu doar o carieră muzicală.
A continuat să studieze intens și, în timp, a reușit să își îmbunătățească tehnica vocală, corectându-și defectele de vorbire, care la început îi dădeau mari bătăi de cap.
Din dorința de a se perfecționa și de a-și atinge adevărata vocație, Finteșteanu s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București, acolo unde a studiat sub îndrumarea uneia dintre cele mai mari figuri ale teatrului românesc, Lucia Sturdza Bulandra.
Aceasta l-a ghidat și l-a modelat pe Finteșteanu, contribuind semnificativ la formarea sa ca actor. Talentul și devotamentul său au fost recunoscute rapid, iar la finalul studiilor, Ion Finteșteanu a absolvit Conservatorul ca premiant, având la activ deja un debut notabil în cariera sa teatrală.
După absolvirea Conservatorului, Ion Finteșteanu a devenit parte a Companiei Bulandra, iar primul său rol important a fost în piesa „Berg-op-Zoom” de Bernard Zimmer.
Acest debut a marcat începutul unei cariere ce avea să dureze mai mult de șase decenii. La Compania Bulandra, Finteșteanu a avut ocazia să joace alături de mari actori ai vremii și să învețe de la unii dintre cei mai importanți maeștri ai teatrului românesc.
În această perioadă, Finteșteanu a demonstrat un talent remarcabil și o dăruire totală scenei, devenind rapid unul dintre cei mai apreciați actori din trupa respectivă.
Un moment semnificativ din cariera sa timpurie a fost debutul său în 1921 pe scena Teatrului Național din București, unde a fost adus de colegul său și marele actor George Vraca.
Finteșteanu a jucat în numeroase producții ale Teatrului Național, devenind, în scurt timp, o prezență constantă și respectată în repertoriile teatrale ale acelei perioade.
Piesele în care a jucat la începutul carierei sale au fost extrem de variate, demonstrând versatilitatea și dăruirea sa pentru toate stilurile teatrale.
Ion Finteșteanu a continuat să joace pe scena Teatrului Național din București, fiind un actor de referință pentru generațiile de tineri care veneau să învețe de la el.
Cariera sa pe scenă s-a desfășurat pe parcursul a mai multor decenii, iar Finteșteanu a continuat să evolueze ca artist, fiind apreciat atât de critici, cât și de public.
A fost apreciat pentru talentul său inconfundabil, dar și pentru profesionalismul său, fiind unul dintre cei mai respectați actori ai vremii sale.
”El s-a născut pentru evlavia teatrului şi a murit pentru ea. Rar slujitor al scenelor noastre, mai ales în timpurile din urmă, pare să fi făcut din crezul reflectoarelor un mai strâns legămînt.
S-a pierdut în apele lor adânci, de genune, cu destule îndoieli, care-l onorau, urmând pilda marilor înaintași, pe care-i slăvea. Slăvindu-i pe ei, a făcut să se perpetueze suvenirurile de glorie, care la un loc sunt însăși dăinuirea teatrului (…)
Nimic frivol nu i-a atins marea capacitate de seriozitate şi punctualitate. Având o plămadă specială, a îmbucat scândurile scenei cu meticulozitate, cu mii de exerciţii de unul singur, cu voită preţiozitate. Unde era nevoie, cu fermecător nobil panaş, cu seniorial aplomb.
Şi-a dat mintea şi sufletul superbului adorat meşteşug, gândind fiecare cuvânt şi fiecare, chiar evaziv, gest.”, declara Gaby Michailescu despre Ion Finteșteanu, potrivit Dosare Secrete.
În anii ’60, Ion Finteșteanu a avut o apariție remarcabilă în spectacolul de stradă „Se caută o vedetă”, realizat de Aurel Felea și Sadi Rudeanu, cu muzica lui Temistocle Popa.
În acest spectacol au mai jucat nume mari ale teatrului românesc, precum Vasile Tomazian, Nae Lăzărescu, Horia Căciulescu, și mulți alții.
Aceasta a fost o perioadă în care Finteșteanu a continuat să își construiască reputația ca actor de valoare, fiind apreciat de fiecare dată pentru dăruirea și energia pe care o aducea pe scenă.
Ion Finteșteanu nu a fost doar un mare actor, ci și un dascăl dedicat. A fost profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică), unde a predat și a avut o influență profundă asupra tinerelor talente care veneau să studieze sub îndrumarea sa.
Finteșteanu a fost șef al catedrei Arta Actorului, iar printre asistenții săi s-au numărat actori de renume precum Sanda Manu și Dem Rădulescu, care au devenit la rândul lor piloni ai teatrului românesc.
Mai mult, Ion Finteșteanu a fost un exemplu de devotament pentru teatru, fiind mereu în căutare de noi metode de a îmbogăți performanțele actoricești și de a învăța noile generații de actori să aprecieze cu adevărat „evlavia teatrului”.
Cariera sa didactică a fost la fel de respectată ca și cea artistică, iar munca sa de profesor a contribuit semnificativ la educarea unor actori care, mai târziu, aveau să devină mari personalități ale teatrului românesc.
Pe lângă activitatea sa pe scenă, Ion Finteșteanu a avut o carieră și în cinematografie, debutând în 1923 în filmul „Tigăncușa de iatac”. A continuat cu filme precum „Năbădăile Cleopatrei”, „Datorie și sacrificiu”, unde a jucat fără a primi vreun onorariu.
După o pauză mai lungă în cariera sa cinematografică, Finteșteanu a revenit pe marele ecran în anii ’50 și a continuat să joace în producții de succes, precum „Bulevardul Fluieră Vântu” (1950), „O scrisoare pierdută” (1954), „Titanic-Vals” (1965), și „Haiducii” (1966), fiind un actor deosebit pe platourile de filmare.
Ion Finteșteanu a fost recunoscut pentru întreaga sa activitate artistică prin numeroase distincții și premii.
A primit titlul de Artist Emerit și Artist al Poporului, iar multele premii de interpretare și de întreaga activitate au consolidat imaginea sa de mare personalitate a teatrului și filmului românesc.
Munca sa neîntreruptă și pasiunea cu care a lucrat au făcut din el o legendă vie a artei dramatice românești.
Ion Finteșteanu a încetat din viață pe 21 octombrie 1984, la vârsta de 85 de ani, lăsând în urma sa o moștenire culturală imensă.
A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, unde odihnesc alături de el alți mari artiști ai națiunii române.
Moartea sa a întristat întreaga lume artistică românească, dar contribuțiile sale la teatrul și filmul românesc vor dăinui mereu.
Ion Finteșteanu rămâne un simbol al „evlaviei teatrului”, un om care a dedicat întreaga sa viață artei, aducând o valoare imensă culturii românești.
De la primele sale roluri în piesele Companiei Bulandra până la cariera sa didactică și cinematografică, Finteșteanu a fost un exemplu de profesionalism, dăruire și iubire pentru teatru, iar amintirea sa va trăi mereu în inimile celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște sau de a-l urmări pe scenă.
Cele mai bune filme românești se văd, în fiecare zi, la Cinemaraton. Nu ratați festivalul de film CinemaUniT care va avea loc la Brașov, în perioada 25 – 29 martie.
Intrarea este liberă. Rezervări aici!