2025, anul în care cybercrime-ul a trecut de la bani la vieți omenești

Când se vorbește despre atacuri cibernetice, conversația alunecă aproape reflex spre pierderi financiare: răscumpărări, zile de producție pierdute, procese, scăderi pe bursă. Doar că 2025 a împins tot mai apăsat în față o altă realitate: costul uman. Iar costul uman nu se măsoară în milioane, ci în vieți puse în pericol, în frică, în copii expuși, în comunități care rămân fără servicii esențiale și, tot mai des, în violență fizică.

O parte dintre episoadele care au marcat anul nu sunt „primele din istorie”, însă volumul și gravitatea lor arată o tendință care nu mai poate fi ignorată: criminalitatea digitală nu mai rămâne în ecran. Ea se revarsă în spitale, în școli, în fabrici și în casele oamenilor.

Unul dintre cele mai tulburătoare momente din 2025 a fost confirmarea oficială că un atac ransomware a fost asociat direct cu moartea unui pacient. Atacul Qilin asupra Synnovis (furnizor de servicii de patologie pentru spitale mari din Londra) avusese loc în 2024, dar legătura cu decesul a fost confirmată în 2025 de King’s College Hospital NHS Foundation Trust, în contextul disfuncționalităților și întârzierilor generate de întreruperea serviciilor.

De ce contează atât de mult această confirmare? Pentru că, deși în anii trecuți au existat suspiciuni și estimări privind decese asociate unor atacuri asupra spitalelor, dovezile directe au fost greu de stabilit. În acest caz, instituția afectată a recunoscut contribuția întârzierilor la un rezultat fatal, iar momentul a devenit un reper: o linie clară trasată între o acțiune criminală digitală și un efect ireversibil în lumea reală.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Copii expuși și muncitori speriați: atacuri care lovesc în oameni, nu în servere

Dacă spitalul a arătat cât de fragilă poate deveni sănătatea publică într-o criză IT, atacul asupra Kido International a arătat cât de jos poate coborî „etica” unor grupări. În septembrie 2025, gruparea Radiant a revendicat un atac asupra operatorului de creșe și grădinițe și a publicat online date sensibile despre copii, inclusiv un eșantion cu informații despre 10 copii: nume, fotografii, adrese și detalii de contact ale părinților sau tutorilor. Au existat și amenințări privind publicarea de informații suplimentare, iar amploarea estimată a datelor sustrase a fost de ordinul miilor de copii.

Asta schimbă complet textura fricii: nu mai vorbim despre „date furate” ca o problemă abstractă, ci despre copii identificați, localizabili, a căror siguranță poate fi compromisă. În astfel de cazuri, dauna nu se termină când compania își recuperează sistemele; rămâne anxietatea și riscul de abuz ulterior, plus sentimentul devastator că viața personală a fost „transformata în armă” de cineva care urmărește bani sau notorietate.

În același registru al consecințelor umane, atacul cibernetic asupra Jaguar Land Rover a devenit în 2025 un studiu de caz despre ce înseamnă „shutdown” pentru oameni obișnuiți. Incidentul din august a dus la oprirea producției pentru săptămâni, la perturbarea comenzilor și la un efect de undă în lanțul de furnizori. Costul economic a fost estimat în rapoarte și relatări publice la miliarde, iar guvernul britanic a anunțat o garanție de împrumut de 1,5 miliarde de lire pentru a susține lanțul de aprovizionare afectat.

Dincolo de cifre, realitatea a arătat ca o perioadă de suspendare socială: muncitori trimiși acasă, familii care nu știau cât va dura oprirea, furnizori care au intrat sub presiune și temeri legate de plăți, chirii, stabilitate. Un atac care, pe hârtie, e „asupra IT-ului”, se traduce rapid într-un stres colectiv, mai ales când e vorba despre un angajator major și o industrie cu mii de contracte dependente între ele.

Violență, extorcare și servicii publice vulnerabile: când lumea fizică devine țintă

Poate cea mai îngrijorătoare tendință pe 2025 este convergența dintre crimă digitală și violență fizică. În Europa, rapoarte de securitate au început să vorbească despre „violence-as-a-service” ca fenomen emergent, adică rețele care organizează sau facilitează acte de intimidare și violență, uneori ca extensie a extorcării sau a furturilor de criptomonede.

Exemplul care a făcut înconjurul presei a fost răpirea cofondatorului Ledger, David Balland, și a soției sale, în ianuarie 2025. Procurorii francezi au indicat că Balland a suferit mutilări în timpul sechestrului, în contextul unei cereri de răscumpărare, iar investigațiile au dus la rețineri ale suspecților. În același timp, cercetări din zona ransomware au arătat o escaladare a tacticilor de intimidare: un studiu Semperis publicat în vara lui 2025 a raportat că în 40% dintre atacurile analizate au existat amenințări de vătămare fizică la adresa executivilor atunci când organizațiile refuzau plata.

În paralel, 2025 a adus și o „evoluție” a escrocheriilor de urgență: răpiri virtuale alimentate de AI. FBI a avertizat public că infractorii folosesc imagini de pe social media și le manipulează (inclusiv cu ajutorul AI) pentru a crea „dovezi” false de tip proof-of-life, menite să inducă panică și să smulgă bani rapid. În aceeași zonă, au fost raportate sute de plângeri într-un an, cu pierderi totale de ordinul milioanelor de dolari în astfel de scheme.

Și, ca să fie tabloul complet, atacurile au atins și infrastructuri care țin de siguranța comunităților. În noiembrie 2025, furnizorul Crisis24 a anunțat un incident de securitate care a afectat platforma de alerte de urgență OnSolve CodeRED folosită de municipalități din SUA, cu întreruperi temporare și raportări privind date sustrase din sistemele asociate. În unele zone, autoritățile au recurs la canale alternative (precum rețelele sociale) pentru a distribui notificările, tocmai pentru că aplicația dedicată nu era disponibilă.

Privite împreună, episoadele din 2025 arată o schimbare de paradigmă: cybercrime-ul nu mai este doar despre a bloca fișiere și a cere bani, ci despre a manipula frica, a pune presiune pe oameni reali și a lovi puncte sensibile ale vieții cotidiene. Iar când amenințarea se mută din inbox în stradă, din server în spital sau dintr-o bază de date în camera unui copil, „dauna colaterală” încetează să mai fie un detaliu și devine chiar subiectul principal.