10 filme cu Ștefan Iordache pe care trebuie să le vezi. Unul dintre cei mai talentați actori ai României

Ștefan Iordache a fost unul dintre cei mai mari actori români, cu o carieră impresionantă în teatru și film. De-a lungul vieții sale, a interpretat roluri memorabile în numeroase producții cinematografice. Iată o selecție a zece filme cu Ștefan Iordache pe care trebuie să le vedeți:

Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

„Cel mai iubit dintre pământeni” (1993) este un film românesc regizat de Șerban Marinescu, bazat pe romanul omonim scris de Marin Preda. Este una dintre cele mai apreciate ecranizări ale literaturii române, oferind o critică puternică a regimului comunist și a mecanismelor represive ale acestuia.

Filmul urmărește destinul tragic al lui Victor Petrini, un intelectual și profesor de filozofie care ajunge victima regimului totalitar din România.

De la o viață aparent liniștită, Petrini este arestat sub acuzații false și trimis într-un lagăr de muncă forțată. Experiențele sale din detenție, dar și relațiile sale amoroase și prieteniile trădate, îl transformă profund, reflectând absurditatea și cruzimea unui sistem opresiv.

Povestea este o meditație asupra suferinței, trădării și degradării umane, dar și asupra rezistenței interioare a unui om care încearcă să își păstreze demnitatea în fața umilințelor și torturii.

Ticăloșii (2007)

„Ticăloșii” este un film românesc lansat în 2007, regizat de Șerban Marinescu, care oferă o satiră amară asupra clasei politice din România post-decembristă.

Inspirat de realitățile sociale și economice ale tranziției postcomuniste, filmul explorează corupția, manipularea și lupta pentru putere într-o lume dominată de interese ascunse.

Filmul urmărește un grup de politicieni și oameni de afaceri influenți care își croiesc drum prin sistem folosind minciuna, trădarea și corupția.

În centrul acțiunii se află Didi Sfiosu (interpretat de Ștefan Iordache), un fost revoluționar devenit consilier prezidențial, care încearcă să își mențină poziția de putere prin orice mijloace.

Pe parcurs, filmul dezvăluie jocurile de culise, manipulările din mass-media și complicitatea dintre politicieni și afaceriști corupți.

Deși acțiunea este ficțională, multe dintre evenimentele și personajele din film sunt inspirate din realitatea politică a României anilor 2000.

Noiembrie, ultimul bal (1989)

„Noiembrie, ultimul bal” este un film românesc lansat în 1989, regizat de Dan Pița. Inspirat din romanul „Locul unde nu s-a întâmplat nimic” de Mihail Sadoveanu, filmul surprinde sfârșitul unei epoci, ilustrând declinul aristocrației românești din perioada interbelică.

Acțiunea filmului are loc în perioada interbelică și îl are în prim-plan pe prințul Lai Cantacuzin (interpretat de Ștefan Iordache), un aristocrat melancolic și enigmatic care trăiește izolat într-un conac de provincie.

Într-o atmosferă decadentă și apăsătoare, personajele filmului sunt prinse într-un joc al iubirii, trădării și declinului inevitabil al unei lumi vechi.

Lai Cantacuzin este marcat de sentimentul trecerii timpului, fiind conștient că societatea aristocratică din care face parte este condamnată să dispară. Relațiile sale cu femeile din jur, intriga politică și frământările interioare conturează un personaj complex, prins între tradiție și schimbare.

Filmul evocă o atmosferă apăsătoare, în care destinul personajelor este marcat de nostalgia unei lumi apuse și de sentimentul iremediabil al pierderii.

Vezi și: „Cel mai iubit dintre pământeni” s-a născut în Rahova și a sfârșit de Ziua Crucii. Actorul Ștefan Iordache a murit cu un mare regret

Ciuleandra (1985)

„Ciuleandra” este un film românesc din 1985, regizat de Sergiu Nicolaescu, bazat pe romanul omonim scris de Liviu Rebreanu. Filmul explorează teme precum obsesia, gelozia, clasa socială și fragilitatea psihicului uman, într-un cadru marcat de conflictele interioare ale protagonistului.

În această adaptare a romanului lui Liviu Rebreanu, Iordache interpretează rolul doctorului Dumitru Aioanei, fostul pretendent al Mădălinei, regretata soție a lui Puiu Faranga, pe care tânărul aristocrat din înalta societate o ucide, strângând-o de gât într-un moment de nebunie și gelozie.

Ciuleandra este considerat unul dintre cele mai bune filme psihologice românești din istorie, fiind propunerea României le premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1986, deși nu a fost nominalizat.

Pelicula analizează complexitatea psihologică a personajului și impactul tradițiilor asupra comportamentului uman, fiind o adevărată capodoperă.

Glissando (1985)

„Glissando” este un film românesc din 1985, regizat de Mircea Daneliuc, unul dintre cei mai importanți cineaști ai României. Considerat un film experimental și o capodoperă a cinematografiei românești, „Glissando” îmbină realismul cu suprarealismul, oferind o critică subtilă a totalitarismului și a condiției umane într-o societate alienată.

Acțiunea se desfășoară în perioada interbelică și îl are în prim-plan pe un intelectual burghez pe nume Ion Theodorescu (interpretat de Ștefan Iordache), un bărbat obsedat de jocurile de noroc și de o femeie inaccesibilă.

Pe măsură ce avansează în această lume a iluziei și autodistrugerii, protagonistul alunecă într-o spirală de degradare morală și psihică, pierzându-și treptat contactul cu realitatea.

Narațiunea este construită într-un mod fracturat și simbolic, filmul oscilând între realitate și halucinație. Atmosfera onirică este amplificată de cadrele expresioniste și de simbolistica bogată. Pelicula explorează teme precum alienarea și destrămarea identității, oferind o critică subtilă a societății.

Concurs (1982)

„Concurs” (1982) este un film românesc regizat de Dan Pița, care adresează teme de introspecție, conflicte personale și presiunea socială.

În acest film regizat de Dan Pița, Iordache joacă rolul lui Panait, un tânăr care face parte dintr-un grup de funcționari care participă la un concurs turistic.

Povestea devine o alegorie a societății, evidențiind tensiunile și conflictele dintre personaje pe măsură ce aventura lor înaintează.

Vezi și: Scene de lesbianism, consum de substanțe interzise și travesti. Glissando, controversatul film cu Ștefan Iordache și Tora Vasilescu care a reușit imposiblul: să treacă de cenzura comunistă

De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

„De ce trag clopotele, Mitică?” este un film românesc regizat de Lucian Pintilie în 1981, inspirat din piesa „D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale.

Filmul este o adaptare liberă și extrem de critică la adresa societății românești, fapt ce a dus la interzicerea sa imediată de regimul comunist, fiind difuzat public abia după 1989.

Regizat de Lucian Pintilie, filmul este o adaptare liberă după piesa „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale. Ștefan Iordache interpretează rolul lui Pampon, surprinzând cu măiestrie complexitatea și umorul personajului într-o societate plină de intrigi și ipocrizie.

Acțiunea filmului se desfășoară într-un oraș de provincie din România și urmărește o galerie de personaje corupte, imorale și ipocrite, surprinse într-un haos total.

În centrul poveștii se află Iancu Pampon (interpretat de Victor Rebengiuc), un individ abil și oportunist, prins în jocurile de putere și în conflictele meschine ale unei societăți aflate în declin moral.

Pelicula nu urmează strict textul lui Caragiale, ci îl transformă într-o poveste mai întunecată și grotescă, punând accent pe corupția, violența și ipocrizia unei lumi în care minciuna și trădarea sunt la ordinea zilei.

Bietul Ioanide (1980)

„Bietul Ioanide” este un film românesc din 1980, regizat de Dan Pița, bazat pe romanul omonim al lui George Călinescu. Filmul explorează corupția morală, decadența aristocrației și transformările politice ale României interbelice, printr-o poveste complexă despre artă, compromis și supraviețuire într-o lume instabilă.

În această ecranizare, actorul Ștefan Iordache îl joacă pe zidarul comunist Dumitru Dragavei. Filmul explorează transformările sociale și politice din România, reflectate prin prisma personajelor complexe și a relațiilor dintre ele.

Bietul Ioanide este un roman cu influențe balzaciene, scris în perioada realismului socialist și publicat în 1953. Deși aparține acelei epoci, autorul evită stilul proletcultist și creează o lucrare centrată pe idei, având ca personaje principale intelectuali.

Titlul romanului provine de la protagonist, arhitectul Ioanide, un idealist care crede că viitorul României va fi modelat de oamenii de cultură, odată ce aceștia vor prelua puterea politică.

Doctorul Poenaru (1978)

„Doctorul Poenaru” este un film românesc din 1978, regizat de Dinu Tănase, bazat pe romanul omonim al scriitorului Mihail Drumeș. Filmul explorează conflictul dintre idealismul unui tânăr medic și realitățile dure ale vieții la țară, într-o societate marcată de sărăcie, ignoranță și lipsa de resurse.

Filmul îl prezintă pe actorul Ștefan Iordache în rolul lui Pascal, un tânăr avocat care se confruntă cu provocările profesiei și ale vieții personale într-un sat izolat. Pelicula oferă o perspectivă asupra sistemului medical și a condițiilor sociale din acea perioadă.

În 1919, la scurt timp după încheierea Primului Război Mondial, tânărul medic Mitică Poenaru (Victor Rebengiuc) este numit director al spitalului comunal din satul Luciu, situat în Bărăgan.

În călătoria sa cu trenul către această localitate, se întâlnește cu un fost camarad de război, avocatul Pascal (Ștefan Iordache), care provine dintr-o familie de țărani din satul respectiv.

Cei doi poartă o discuție despre viitor. Doctorul Poenaru susține că viitorul unui om este marcat de trecutul său și de moștenirea lăsată de strămoși, afirmând că nimeni nu pornește în viață de la zero.

În schimb, avocatul Pascal își exprimă dorința de a aduce o schimbare pentru țară, subliniind că jertfele și suferințele războiului nu trebuie să fie în zadar.

El crede că politica trebuie să se schimbe, însă medicul îl contrazice, spunând că legile politice nu pot fi modificate și că politica este cea care transformă oamenii.

Vezi și: 10 filme cu Iurie Darie pe care trebuie să le vezi. Unul dintre cei mai carismatici actori ai cinematografiei românești

Străinul (1964)

„Străinul” este un film românesc din 1964, regizat de Mihai Iacob, fiind o dramă psihologică ce explorează teme de identitate, conflict interior și alienare. Acesta reprezintă și debutul pe marele ecran al actorului Ștefan Iordache, care, prin interpretarea sa, a demonstrat rapid calitățile ce l-au consacrat în cinematografia română.

În pelicula ”Străinul”, Ștefan Iordache îl interpretează pe Andrei Sabin, un tânăr care se împrietenește cu Lucian, fiul unui senator. Regizat de Mihai Iacob, filmul explorează diferențele sociale și impactul acestora asupra relațiilor interumane.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în orașul din Ardeal, doi băieți de clasa a VIII-a, Andrei Sabin (Ștefan Iordache) și Lucian Varga (Șerban Cantacuzino), dezvoltă o prietenie puternică, în ciuda diferențelor de clasă socială.

Andrei este fiul unui muncitor ceferist (Ștefan Ciubotărașu), în timp ce Lucian provine dintr-o familie înstărită, fiind fiul unui avocat și nepotul unui senator.

Amândoi se îndrăgostesc de Sonia (Irina Petrescu). Deși la început Sonia este iubita lui Lucian, ea ajunge să se îndrăgostească de Andrei după ce îl cunoaște mai bine.

După ce ține un discurs împotriva implicării României în război alături de Germania nazistă, Andrei este exmatriculat din toate școlile din țară.

A doua zi, după ce a participat la salvarea unor răniți în urma unui bombardament aerian, Andrei este arestat de Siguranță. El este eliberat prin intervenția senatorului Varga (George Calboreanu), care îl vede ca pe un aliat potențial în eventualitatea unei victorii a comuniștilor.

Andrei începe să lucreze ca muncitor într-o fabrică locală, continuând să își exprime nemulțumirile față de război și față de atitudinea pasivă a clasei muncitoare.