Trista poveste a compozitorului imnului Franței. Ce s-a întâmplat cu Claude Joseph Rouget de Lisle

Imnul național al Franței, La Marseillaise, este o piesă muzicală încărcată de istorie și semnificație, reprezentând un simbol al luptei pentru libertate și democrație în această țară.

Compus într-o perioadă extrem de tumultuoasă a istoriei franceze, acest imn a fost creat de Claude Joseph Rouget de Lisle și a devenit un manifest al Revoluției franceze și al spiritului revoluționar al celor care credeau în această cauză.

Cine a fost Claude Joseph Rouget de Lisle, compozitorul imnului Franței, La Marseillaise

Rouget de Lisle s-a născut pe 10 mai 1760 într-o familie modestă din Lons-le-Saunier. Tânărul Claude și-a început cariera militară, absolvind Școala Militară de Geniu din Mézières și ajungând să fie ofițer în armata regală.

Cu toate că a fost un om al armelor, prin definiție, Rouget de Lisle a fost și un talentat compozitor și poet, pasiunea sa pentru muzică îmbinându-se cu angajamentul său civic și patriotic.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

În 1792, în timpul Revoluției franceze și în contextul declanșării războiului cu Austria, Rouget de Lisle a compus ceea ce avea să devină imnul național al Franței.

Melodia și versurile inițiale au fost denumite Chant de guerre pour l’armée du Rhin (Cântec de război pentru armata de pe Rin) și au fost compuse la Strasbourg, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792.

Această compoziție a fost inspirată de spiritul revoluționar și de chemarea la luptă pentru apărarea patriei.

Chant de guerre pour l’armée du Rhin a fost cântat pentru prima dată în public la un banchet oferit de primarul orașului Strasbourg, Philippe-Frédéric de Dietrich, în onoarea voluntarilor armatei de pe Rin, după cum deja ți-ai dat seama.

Acest moment a marcat începutul unei călătorii pentru acest cântec, călătorie care avea să-l transforme într-un simbol al luptei și rezistenței franceze.

Ulterior, în data de 30 iulie 1792, soldații republicani din Marsilia au interpretat acest cântec la intrarea lor triumfală în Paris. Astfel, denumirea imnului a fost schimbată în La Marseillaise, devenind cunoscut în întreaga țară și în afara ei.

La Marseillaise, imnul Franței, compus de Claude Joseph Rouget de Lisle

Drama unui compozitor omagiat, în prezent, de toți francezii

Cu toate că La Marseillaise a devenit imnul național al Franței pe 14 iulie 1795, drumul lui Rouget de Lisle nu a fost lipsit de piedici și necazuri.

În timpul terorii iacobine, compozitorul a fost arestat pentru că s-a opus arestării regelui Ludovic al XVI-lea în urma insurecției de la 10 august. A fost închis și ulterior eliberat, însă această experiență a lăsat urme adânci în viața sa de după.

După perioada tulbure a Revoluției franceze, Rouget de Lisle s-a retras din viața militară și s-a întors în orașul său natal, Lons-le-Saunier.

Aici a trăit în modestie, iar situația sa financiară s-a deteriorat, pe măsura trecerii timpului. A fost nevoit să-și vândă proprietățile și a trăit în sărăcie.

Cu toate acestea, în ciuda greutăților, Rouget de Lisle a continuat să creadă în valorile pe care le-a cântat în imnul său și în misiunea sa de a le transmite mai departe.

În cele din urmă, Rouget de Lisle a murit pe 26 iunie 1836, la vârsta de 76 de ani, la Choisy-le-Roi. Rămășițele sale au fost transferate în 1915 la Hôtel des Invalides, un gest de recunoaștere a contribuției sale la istoria Franței.

Astfel, viața lui Claude Joseph Rouget de Lisle este strâns legată de creația sa remarcabilă, La Marseillaise, drept pentru care rămâne ca atare în istorie, ceea ce, în mod evident, și-a și dorit.

Imnul național al Franței continuă să răsune în inimile francezilor ca un simbol al luptei pentru libertate și egalitate, iar povestea lui Rouget de Lisle reprezintă, fără dar și poate, un exemplu al devotamentului și curajului în slujba unei cauze mai mari, având în vedere patriotismul de care dau dovadă chiar și astăzi locuitorii acestei țări.