Tragedia profesoarei pensionată forțat, apoi închisă la Jilava. La ce chinuri au supus-o comuniștii pe Alice Voinescu [VIDEO]

VIDEO ACTUALITATE
21 feb. 2024 | 09:50

Alice Voinescu a fost una dintre acele personalități excepționale ale culturii românești care au luminat calea gândirii și învățământului într-o perioadă plină de provocări și schimbări.

Născută la 10 februarie 1885 în Turnu Severin, într-o familie de intelectuali cu o profundă înclinație spre cunoaștere și cultură, Alice Voinescu a avut privilegiul de a fi expusă la o varietate de limbi și discipline încă din copilărie.

Cine a fost Alice Voinescu, de fapt

Tatăl ei, Sterie Steriadi, avocat și doctor în Drept la Paris, și mama sa, Massinca, descendentă a lui Petrache Poenaru, au fost modele de educație și rafinament intelectual pentru ea.

De la o vârstă fragedă, Alice a arătat o remarcabilă capacitate de învățare și o pasiune pentru literatură și filozofie. La doar cinci ani, știa să citească în română și germană, iar la șase ani a început să învețe limba franceză, semn al unei minți agere și dornice de cunoaștere.

Aceste prime experiențe au pus bazele unei educații solide, care avea să-i pregătească terenul pentru o carieră academică strălucită.

După absolvirea Facultății de Litere și Filozofie din București în 1908, unde a studiat sub îndrumarea unor mentori de prestigiu precum Titu Maiorescu, Alice Voinescu și-a continuat studiile în străinătate, la insistențele acestuia.

A urmat cursuri în Germania și Franța, pregătindu-se pentru obținerea doctoratului în filozofie la Universitatea din Sorbona. Sub îndrumarea reputatului profesor L. Levy-Bruhl, și-a susținut teza în 1913, consolidându-și astfel reputația de unul dintre cei mai străluciți tineri gânditori ai vremii.

Alice Voinescu tinerete

Alice Voinescu

Întoarsă în țară, Alice Voinescu s-a căsătorit cu avocatul Stello Voinescu în 1915, alegând să-și dedice energia și pasiunea pentru învățământ și cultură în contextul românesc.

A preluat catedra de estetică și istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din București în 1922, punând bazele unei cariere didactice remarcabile.

Cursurile sale au devenit repede o referință în domeniu, iar conferințele pe care le ținea erau considerate adevărate prelegeri de umanism, deschizând mințile studenților către frumusețea și profunzimea artei dramatice.

Dar contribuția ei nu s-a limitat doar la catedră. Alice Voinescu a fost o voce puternică pentru drepturile femeilor și pentru valorile democratice într-o perioadă marcată de agitație și schimbare în societatea românească.

A militat pentru emanciparea femeilor și pentru accesul acestora la educație și cultură, fiind un exemplu de curaj pentru generațiile viitoare.

Alice Voinescu, imagine de arhivă

Alice Voinescu, imagine de arhivă

Umilințele la care a fost supusă

Însă angajamentul său pentru democrație și libertate a adus și consecințe neplăcute într-un context politic tot mai opresiv.

După asasinarea lui Nicolae Iorga de către legionari în 1940, Alice Voinescu a luat atitudine publică împotriva acestui act barbar, devenind o voce tot mai cunoscută împotriva regimului totalitar instaurat în România.

După război, a continuat să fie o critică deschisă a regimului comunist, ceea ce i-a atras antipatia autorităților.

Vezi și: Hăituit de comuniști, unul dintre cei mai apreciați cântăreți români, fuge din țară la 70 de ani. Povestea lui Gheorghe Ionescu Gion

Vezi și: Lăsată în paragină de comuniști, clădirea berăriei Gambrinus avea să cunoască o nouă dramă, după 1990. Ce s-a ales de ea [VIDEO]

În februarie 1948, Alice Voinescu a fost pensionată forțat de la catedră din cauza opiniilor sale politice, deși se afla în plină putere creatoare.

În 1951, la vârsta de 66 de ani, Alice Voinescu a fost arestată pentru participarea la conferințele organizate de prozatorul și jurnalistul Petre Manoliu, fiind închisă timp de un an și șapte luni la închisorile de la Ghencea și Jilava.

Alice Voinescu

Alice Voinescu

Ulterior, i s-a impus domiciliu obligatoriu în satul Costești, lângă Târgu-Frumos, unde a rămas până în ianuarie 1954. Această perioadă întunecată din viața ei a fost marcată de suferință și izolare.

Vezi și: Eroul român condamnat de comuniști la temniță grea: Povestea de viață a lui Teodor Greceanu, scenariu de film

Chiar și în aceste momente dificile, Alice Voinescu și-a păstrat integritatea și pasiunea pentru cultură și învățământ. După eliberare, deși a fost nevoită să trăiască dintr-o pensie modică și din puținii bani obținuți din traduceri, nu și-a pierdut speranța și determinarea.

A continuat să scrie și să se implice în viața culturală a țării, lăsând o amprentă profundă asupra generațiilor viitoare.

Moartea ei în 1961 a încheiat un capitol important din istoria culturală a României, dar nu a stins lumina pe care a adus-o în lumea învățământului și culturii. Operele și gândirea sa continuă să inspire și astăzi.

Primul meu contact cu presa s-a întâmplă la vârsta de 11 ani, când ziarul călărășean Pământul mi-a oferit ocazia să public în rubrica destinată copiilor. Peste ani, ajungeam la Galați unde ... vezi toate articolele