Temuta Gardă de Fier, „gașca” de tineri antisemiți dispuși să ucidă la comanda lui Zelea Codreanu. Cum au început legionarii

În țările europene interbelice, mișcările naționaliste și extremistele au proliferat, iar România nu a fost o excepție. Printre aceste mișcări, Garda de Fier a devenit una dintre cele mai notorii și influente, având un impact semnificativ asupra politicii și societății românești în perioada interbelică și chiar după aceea.

Garda de Fier, cunoscută și sub numele de Legionarii, a fost o organizație fascistă și ultranaționalistă fondată în România în anii 1920.

Mișcarea a luat naștere în urma nemulțumirilor sociale și politice din perioada interbelică, caracterizată de instabilitate economică, corupție și tulburări politice.

Într-un mediu marcat de sentimente antisemite, naționalism și ostilitate față de elitele politice și intelectuale, Garda de Fier a căutat să ofere o alternativă radicală.

Doar persoanele cu IQ de geniu pot găsi luna ascunsă în imagine, în doar 7 secunde

Când se spală după Anul Nou. Zilele în care ai voie să limpezești rufele la mașină

Ideologia sa combina elemente de naționalism românesc, antisemitism, și un apel la restaurarea unei ordini sociale bazate pe principii religioase și autoritarism.

Ce idiologie îi unea pe tinerii legionari

Garda de Fier a promovat o ideologie puternic naționalistă, etnică și religioasă. Mișcarea a susținut conceptul de Trădare Națională acuzând elitele politice și economice de vânzarea intereselor naționale în favoarea intereselor străine, mai ales evreiești.

În viziunea lor, soluția era o Românie curățată de elemente străine și guvernată de o elită legionară.

Prin intermediul unui program social și economic, Garda de Fier a promis să combată corupția, să rezolve problemele economice și să asigure justiția socială, toate acestea în numele unei idei naționaliste întărite de credința ortodoxă.

Pentru a-și atinge obiectivele, Garda de Fier a folosit o gamă largă de tactici, inclusiv propaganda agresivă, intimidarea, și violența fizică.

Legăturile sale strânse cu Biserica Ortodoxă Română i-au oferit un nivel de legitimitate și susținere din partea unor segmente importante ale societății.

Însă, Garda de Fier a intrat rapid în conflict deschis cu autoritățile statale și cu alte grupuri politice. Confruntările stradale violente între legionari și alte facțiuni politice au dus la o spirală de violențe și instabilitate, culminând cu asasinarea prim-ministrului român, Ion Gheorghe Duca, în decembrie 1933, de către membri ai Garda de Fier.

Pe măsură ce Garda de Fier a devenit tot mai violentă și amenințătoare pentru stabilitatea națională, guvernul român a răspuns cu o represiune crescândă.

În 1938, regele Carol al II-lea al României a interzis Garda de Fier și a instituit o dictatură autoritară pentru a reprima extremismul politic.

Interdicția Gărzii de Fier nu a însemnat însă sfârșitul mișcării. Membrii săi au continuat să activeze clandestin și au participat la mai multe tentative de lovituri de stat și acte de terorism în anii care au urmat.

Moștenirea înfiorătoare a Gărzii de Fier, încă vie și astăzi

Chiar dacă Garda de Fier a fost desființată oficial în 1938, influența sa a persistat în societatea românească. Ideile naționaliste și antisemitismul rămân prezent în anumite segmente ale politicii și societății românești și au fost exploatate periodic de diverse grupuri și partide politice.

De asemenea, Garda de Fier a reprezentat o avertisment clar asupra pericolelor extremismului și intoleranței în politică și societate.

Experiența servește ca o amintire a necesității de a promova valorile democratice, pluralismul și respectul pentru drepturile omului pentru a asigura stabilitatea și progresul unei societăți.

În mod absolut evident, Garda de Fier a fost o forță puternică și controversată în istoria României interbelice, reprezentând atât aspirațiile naționaliste profunde, cât și pericolele extremismului politic.

Mai grav este că, în 2024, genul acesta de ideologie politică începe să fie din nou popular, iar cel mai bun exemplu, în acest sens, este partidul AUR, condus de George Simion care, deși nu recunoaște oficial influențele Gărzii de Fier, cât și ideile preluate din doctrină, analizarea asemănării dintre cele două formațiuni demonstrează ce trebuie. Acestea fiind spuse, după mai bine de 100 de ani, vom avea parte, anul acesta, de alegeri cel puțin interesante.