Orașul devenit un „Big Brother”: Oamenii sunt filmați și monitorizați pas cu pas, făcându-l unul dintre cele mai sigure din lume, dar ascunde un pericol major
Pe străzile aglomerate din Hong Kong, fiecare pas al locuitorilor și turiștilor este înregistrat de camerele de supraveghere care domină peisajul urban. În ultimele decenii, acest oraș a devenit unul dintre cele mai sigure din lume, însă costul acestei siguranțe este o monitorizare constantă care se apropie tot mai mult de modelul „Big Brother” din China continentală. Ceva ce pare, la suprafață, un simplu efort de combatere a criminalității ascunde un pericol mult mai profund: eroziunea libertăților personale și o supraveghere guvernamentală din ce în ce mai intruzivă.
Supravegherea tot mai intensă
În centrul orașului Hong Kong, camerele de supraveghere sunt o prezență familiară, îndreptându-și obiectivele spre mulțimile care tranzitează aglomeratele străzi comerciale și financiare. Însă acest peisaj este pe cale să se transforme radical. Autoritățile din Hong Kong au inițiat un program ambițios de extindere a rețelei de camere de supraveghere, cu obiectivul de a instala mii de noi camere în următorii ani. Deja, în 2024, poliția și-a propus să instaleze peste 2.000 de camere, iar acest număr va continua să crească în fiecare an. Aceasta este doar prima fază a unui plan mult mai amplu de a integra tehnologii avansate precum recunoașterea facială și inteligența artificială (AI) în sistemele de supraveghere, scrie CNN.
Motivul oficial: Combatarea criminalității
Poliția din Hong Kong susține că extinderea supravegherii este necesară pentru a asigura siguranța orașului și pentru a combate criminalitatea. Într-un oraș care deja se numără printre cele mai sigure din lume, autoritățile insistă că noile măsuri vor contribui la reducerea și mai eficientă a infracțiunilor. Oficialii locali au subliniat că alte orașe mari din lume, cum ar fi Londra sau Singapore, folosesc deja rețele extinse de camere de supraveghere. Londra, de exemplu, are peste șapte milioane de camere, în timp ce Singapore numără 90.000. Poliția din Hong Kong consideră că orașul poate adopta aceleași practici pentru a rămâne în fruntea siguranței publice, relatează publicația locală Hongkongfp.com.
Tehnologiile emergente și recunoașterea facială
Unul dintre elementele cele mai discutate din acest plan este introducerea recunoașterii faciale și a AI în rețeaua de camere. Chris Tang, șeful securității din Hong Kong, a declarat că poliția explorează cum sunt utilizate aceste tehnologii în alte țări și cum pot fi implementate local. Deși tehnologia recunoașterii faciale este deja utilizată în alte părți ale lumii, cum ar fi Statele Unite sau Regatul Unit, experții subliniază că aceste experimente au scos la lumină necesitatea unor reglementări stricte și a unor protecții clare pentru intimitatea cetățenilor.
Însă, deocamdată, autoritățile din Hong Kong nu au clarificat câte camere vor fi echipate cu recunoaștere facială sau când vor fi introduse aceste tehnologii. Deși au asigurat publicul că vor respecta legislația existentă privind protecția datelor, criticii spun că legile actuale, scrise cu zeci de ani în urmă, sunt prea vagi și permisive pentru a face față provocărilor impuse de noile tehnologii.
Temeri privind supravegherea politică
Principala diferență dintre Hong Kong și alte țări care folosesc supravegherea video este contextul politic. De la protestele masive din 2019, când mii de oameni au ieșit în stradă pentru a se opune influenței crescânde a Beijingului, Hong Kong s-a confruntat cu o represiune constantă a disidenței politice. Legea de securitate națională impusă de China a dus la arestarea multor activiști, jurnaliști și politicieni, transformând Hong Kong într-un loc unde libertățile individuale sunt tot mai constrânse.
Sistemul de supraveghere intensă al Chinei continentale a fost utilizat pentru monitorizarea și controlul populațiilor minoritare, precum uigurii din Xinjiang, iar criticii se tem că un model similar ar putea fi adoptat în Hong Kong. În China, recunoașterea facială este parte integrantă a vieții cotidiene, de la scanări faciale necesare pentru înregistrarea unui nou număr de telefon, până la monitorizarea cetățenilor în stațiile de metrou sau alte spații publice. În timpul pandemiei de COVID-19, guvernul chinez a impus utilizarea unui cod de sănătate bazat pe coduri QR, iar unele regiuni au introdus scanări faciale pentru a monitoriza mișcările cetățenilor.
Impactul asupra Hong Kongului
În Hong Kong, protestatarii din 2019 și-au exprimat deja teama față de astfel de tehnologii, acoperindu-și fețele pentru a evita identificarea și vandalizând camerele de supraveghere din oraș. Însă, în ciuda acestor temeri, poliția locală continuă să promoveze expansiunea sistemelor de supraveghere ca fiind un pas necesar pentru a asigura siguranța publică.
Autoritățile din Hong Kong susțin că noile camere vor monitoriza doar spațiile publice și că datele colectate vor fi șterse după 31 de zile, respectând legile existente privind protecția datelor. Totuși, nu au oferit detalii suplimentare despre modul în care tehnologia va fi folosită sau cine va avea acces la datele colectate.
Întrebări fără răspuns
Una dintre marile întrebări ridicate de experți este modul în care recunoașterea facială va fi implementată în Hong Kong. Vor folosi autoritățile această tehnologie în timp real, pentru a monitoriza constant oamenii? Sau va fi utilizată doar pentru a analiza înregistrările după comiterea unor infracțiuni? De asemenea, rămâne neclar cine va avea autoritatea de a aproba utilizarea acestei tehnologii și în ce scopuri.
Normann Witzleb, profesor asociat în domeniul protecției datelor la Universitatea Chineză din Hong Kong, avertizează că este esențial ca autoritățile să adopte reguli clare care să reglementeze utilizarea acestor tehnologii. Recunoașterea facială, spune el, poate avea beneficii importante în combaterea criminalității și identificarea persoanelor dispărute, dar în același timp prezintă riscuri majore pentru drepturile și libertățile cetățenilor.
Un viitor nesigur pentru libertate?
Hong Kong se află într-un moment critic în ceea ce privește echilibrul dintre siguranță și libertate. Deși autoritățile susțin că supravegherea este necesară pentru a menține siguranța publică, mulți locuitori se tem că orașul se va transforma într-o „zonă de supraveghere totală”, unde fiecare mișcare este monitorizată și fiecare acțiune poate fi folosită împotriva lor.
Odată cu extinderea rețelei de supraveghere și introducerea tehnologiilor de recunoaștere facială, pericolul major care pândește în umbra acestor măsuri este pierderea treptată a libertăților civile și crearea unui sistem de control guvernamental care seamănă tot mai mult cu cel din China continentală.