Sistemul educațional românesc, în impas. Cum îi transformă școala pe elevi în analfabeți funcțional

Elevii din România își petrec ani întregi studiind o cantitate impresionantă de materie, dar rezultatele sunt adesea departe de a fi pe măsura efortului depus. Profesorul Marius Perianu, coordonatorul lotului olimpic de juniori la matematică, explică unde greșește sistemul educațional românesc și cum poate fi reorganizat pentru a oferi o educație reală, nu doar cantitativă.

Educație cantitativă, nu calitativă

Sistemul educațional românesc pune accent pe cantitate, nu pe calitate. Elevii sunt bombardați cu informații la peste 15-20 de materii pe an, dar timpul dedicat fiecărei discipline este insuficient. Profesorul Perianu atrage atenția că, în loc să aprofundeze informația, elevii „ciupesc” câte puțin din toate, fără să atingă o înțelegere profundă.

Acest model creează o supraîncărcare inutilă, în care elevii încearcă să asimileze biologie, geografie, matematică, istorie și multe altele simultan. Rezultatul? La finalul celor 12 ani de studii, cei mai mulți nu își amintesc mare lucru.

Mai grav, școala nu pune accent pe aplicarea practică a informațiilor.

De ce nu s-a retras Ludovic Orban din cursa pentru alegerile prezidențiale, deși a anunțat că o va face. Ce se va alege de voturi

Singura minune a lumii antice care există și în ziua de azi, după 4.500 de ani. Marea Piramidă din Giza, cel mai vestit mausoleu din istorie

„Elevii trebuie să aibă timp să repete, să exerseze, să aplice teoria. Doar așa se dezvoltă cu adevărat”, subliniază profesorul.

Soluții pentru o educație mai eficientă

Pentru a îmbunătăți sistemul, Marius Perianu propune o reorganizare simplă, dar eficientă a planurilor-cadru. De exemplu, elevii ar putea studia geografia în clasa a VII-a și istoria în clasa a VIII-a, câte două ore pe săptămână, fără a fragmenta timpul alocat acestor materii. Această abordare ar permite aprofundarea tematicilor și crearea unui context solid de învățare.

Profesorul este, de asemenea, un susținător al descentralizării sistemului educațional. Acest proces ar oferi mai multă autonomie școlilor, astfel încât directorii să poată implementa proiecte relevante și să adapteze curriculumul la nevoile elevilor.

De exemplu, o școală ar putea decide să investească în laboratoare sau ateliere de sudură, fără a depinde de aprobări complicate.

„Deciziile luate local ar avea un impact mai mare decât politicile generale, impuse de sus”, consideră Perianu.

Forme fără fond și nevoia de adaptare

În era tehnologiei și a inteligenței artificiale, școala rămâne blocată în paradigme învechite. Elevii studiază concepte precum motorul cu aburi, deși societatea actuală cere abilități digitale și cunoștințe de actualitate. Profesorul Perianu subliniază că aceste noțiuni pot avea totuși un rol, dacă sunt abordate practic.

„Dacă elevii ar proiecta și ar lucra efectiv la realizarea unui motor cu aburi, ar învăța mai mult decât simpla teorie. Experiența practică le-ar stârni curiozitatea și i-ar motiva”, explică dascălul.

În concluzie, reorganizarea educației românești nu necesită reforme radicale, ci pași mici și bine gândiți. Soluțiile propuse de profesorul Perianu, precum reducerea numărului de materii și descentralizarea deciziilor, ar putea transforma școala dintr-un mediu sufocant într-un loc în care elevii să se dezvolte cu adevărat.