Satul cu heliport, pe care Ceaușescu voia să-l interzică românilor și chiar să-l șteargă de pe hartă, o oază de basm în România
În inima județului Vâlcea, la o aruncătură de băț de stațiunea balneară Băile Olănești, se află satul Tisa, un loc ascuns privirilor curioase ale turiștilor, dar încărcat de o istorie plină de controverse și legende. Deși astăzi este un sat aproape uitat, acoperit de gunoaie și lipsit de investiții, Tisa păstrează în memoria sa urmele unui trecut în care Nicolae Ceaușescu intenționa să transforme această oază de liniște într-un refugiu privat, departe de ochii românilor obișnuiți.
Satul Tisa: Un colț de rai abandonat
Peisajele sălbatice din jurul satului Tisa sunt de o frumusețe rară, fiind dominate de păduri de fag care încântă orice turist care are curajul să pășească pe aceste meleaguri. Însă, în ciuda acestor bogății naturale, Tisa este un loc neîngrijit, cu infrastructura aproape inexistentă și cu munți de gunoaie care acoperă frumusețea locului. Un vloger, care a explorat recent zona, a prezentat satul ca pe un „colț de rai uitat de lume”, unde frumusețea sălbatică este umbrită de neglijența umană.
„Ceaușescu a vrut să-l șteargă de pe hartă, dar destinul satului Tisa a fost altul. Astăzi, colțul acesta de rai, unde s-a construit și un heliport pentru dictator, pare uitat de lume”, a relatat vlogerul pe canalul său de YouTube, HaiLaDrum.
Planurile lui Ceaușescu pentru satul Tisa
În timpul regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a ales satul Tisa ca refugiu personal datorită proximității sale față de vila sa de protocol de la Băile Olănești. Pentru el, acest sat nu trebuia să fie cunoscut turiștilor sau străinilor, ci să rămână un loc discret și protejat de privirile curioase. În acest scop, a decis să construiască un heliport, care să-i permită să aterizeze direct în sat, fără a fi observat de publicul larg.
Heliportul din Tisa a fost gândit pentru aterizările secrete ale dictatorului, mai ales în momentele tensionate de la finalul anilor ’80. Conform unor relatări istorice, elicopterul lui Ceaușescu ar fi trebuit să aterizeze acolo în decembrie 1989, în ultimele zile ale regimului său. Cu toate acestea, soarta a decis altfel, iar satul a rămas doar cu o infrastructură abandonată, care amintește de ambițiile și temerile dictatorului.
Umbrele comunismului, încă vizibile în Tisa
Astăzi, satul Tisa mai adăpostește doar câteva familii, iar viața aici pare să se fi oprit în timp. Semnele trecutului comunist sunt încă prezente: heliportul abandonat, stadionul rural care nu a fost niciodată folosit și drumurile aproape impracticabile. Aceste relicve ale unei epoci apuse sunt astăzi doar mărturii tăcute ale planurilor nerealizate ale regimului.
În ciuda potențialului său turistic imens, Tisa nu a beneficiat de nicio dezvoltare economică sau infrastructurală. Satul nu are magazine, locuri de muncă sau oportunități profesionale, fiind un exemplu clar al lipsei de implicare a autorităților. În pofida investițiilor masive venite din fondurile europene pentru dezvoltarea satelor românești în ultimele decenii, Tisa nu a văzut nicio îmbunătățire semnificativă a condițiilor de viață.
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a declarat recent că România a beneficiat de peste 41 miliarde de euro în ultimii 17 ani, bani veniți sub formă de subvenții, plăți directe către fermieri și fonduri pentru dezvoltarea satului românesc. Cu toate acestea, în satul Tisa, urmele acestor investiții sunt inexistente.
Un viitor incert pentru o oază de basm
Deși Tisa ar putea deveni un punct de atracție turistică deosebit datorită peisajelor sale spectaculoase, satul rămâne o victimă a neglijenței și a lipsei de viziune a autorităților. Localnicii speră că, într-o zi, cineva va vedea potențialul imens al acestui loc și va investi în dezvoltarea sa, astfel încât Tisa să devină ceea ce Ceaușescu nu și-a dorit niciodată: un loc cunoscut și apreciat de români și turiști deopotrivă.
Până atunci, Tisa rămâne un sat al contrastelor, un loc unde frumusețea sălbatică a naturii se întâlnește cu umbrele grele ale comunismului, iar istoria pare să fie uitată printre grămezile de gunoaie și infrastructura degradată. Totuși, pentru cei care caută o evadare în peisaje de basm, acest sat ar putea fi o adevărată descoperire.