Românul care a realizat cea mai celebră fotografie din istoria literaturii. Cum l-a descoperit Nicolae Iorga pe fotograful Alexandru Roșu
Fotografia este o artă care ne permite să păstrăm vii momente din istorie, să surprindem esența unei epoci și să imortalizăm personalități care au lăsat o amprentă asupra culturii. Alexandru Roșu, născut pe 9 ianuarie 1854, este un astfel de artist care a reușit să devină o figură emblematică în fotografia românească, în special în perioada 1882-1913. Deși astăzi am uitat să sărbătorim moștenirea sa, impactul lucrărilor sale continuă să fie resimțit.
Primele etape ale vieții și carierii
Alexandru Roșu s-a născut într-o perioadă de efervescență culturală și socială, care a influențat profund formarea sa artistică. Crescând într-un mediu în care fotografia începea să capete popularitate, Roșu a fost atras de acest nou domeniu artistic.
De-a lungul carierei sale, a avut ocazia să colaboreze cu alți mari fotografi ai vremii, precum Glatz, Koller și Häusler, care au contribuit la dezvoltarea fotografiei în Bistrița și Transilvania.
Primul fotograf al Bistriței
În 1882, Alexandru Roșu și-a deschis propriul atelier fotografic în Bistrița, pe Hauptplatz no. 22 (Piața Centrală nr. 22).
Acesta a devenit rapid un loc de întâlnire pentru membrii elitei locale, care apreciau talentul său artistic. Roșu s-a integrat rapid în societatea bistrițeană, devenind un cetățean respectat și un artist admirat.
În 1886, Roșu a făcut echipă cu Ferdinand Häusler, formând un parteneriat sub numele de Roșu & Häusler.
Această asociere a dus la o expansiune a activității lor, iar împreună au realizat lucrări importante care au contribuit la promovarea artei fotografice în zonă.
Contribuții majore și fotografii celebre
Printre cele mai notabile lucrări ale lui Alexandru Roșu se numără fotografiile realizate pentru liderii românilor transilvăneni care au trimis o petiție împăratului austro-ungar Franz Josef în 1892. Aceste imagini nu doar că documentează o acțiune politică importantă, dar reflectă și contextul social al vremii.
O altă fotografie emblematică este cea în care apar George Coșbuc, Ion Luca Caragiale și avocatul Dumitru Ciuta. Există o dezbatere continuă cu privire la locul în care a fost realizată această întâlnire.
Unele surse sugerează Karlovi Vary (Cehia), o stațiune la modă, în timp ce altele indică Sângeorz-Băi, o stațiune românească frecventată de români. Arhivele Naționale de la Bistrița atestă însă că fotografia îi aparține lui Roșu, iar cercetările continue ar putea aduce noi lămuriri.
Recunoaștere și Aprecieri
Alexandru Roșu a fost fotograful desemnat să realizeze albumul de prezentare al Bistriței pentru Expoziția Națională din 1906, deschisă la București. Nicolae Iorga, după ce a admirat lucrările sale, l-a numit „cel mai mare și mai talentat fotograf român al epocii”.
Această recunoaștere a consolidat statutul său de artist de renume, iar fotografiile sale au fost apreciate pentru calitatea artistică și documentară.
Impactul Asociațiunii ASTRA
Alexandru Roșu a fost, de asemenea, membru al Asociațiunii transilvănene pentru literatură și cultura poporului român (ASTRA), fiind fotograful oficial al asociației.
Această implicare a avut un impact semnificativ asupra activității sale, permițându-i să captureze momente importante din viața culturală și socială a românilor din Transilvania.
Lucrările sale au fost incluse în diverse expoziții și publicații, contribuind la promovarea artei fotografice în rândul publicului larg.
Expoziția ”Alexandru Roșu – Cronica în imagini”
În 2010, Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud a organizat o expoziție dedicată lui Alexandru Roșu, intitulată „Alexandru Roșu – Cronica în imagini”.
Aceasta a inclus 19 fotografii, portrete de familie ale oamenilor importanți din acele vremuri, precum avocați, învățători și preoți din Bistrița, Rebrișoara, Feldru, Năsăud sau Sângeorzul Român.
Expoziția a fost o oportunitate de a readuce în atenția publicului realizările acestui mare artist și a sublinia importanța sa în istoria fotografiei românești.
Moștenirea lui Alexandru Roșu
Alexandru Roșu a murit pe 10 februarie 1913, lăsând în urmă o moștenire bogată în domeniul fotografiei. De-a lungul celor 59 de ani de viață, el a reușit să capteze esența unei epoci și să imortalizeze personalități care au avut un impact semnificativ asupra culturii românești.
Fotografii sale sunt nu doar lucrări de artă, ci și documente istorice care ne ajută să înțelegem mai bine trecutul.
În 2015, o statuie a maestrului fotograf, turnată în bronz, a fost amplasată în Piața Centrală a Bistriței, unde îl supraveghează pe bistrițeni. Aceasta nu doar că omagiază talentul său, ci și reamintește comunității importanța de a păstra vie memoria lui Alexandru Roșu.
Alexandru Roșu și evoluția fotografică
Activitatea lui Alexandru Roșu se înscrie într-un context mai larg al evoluției fotografiei în România. În perioada în care a activat, fotografia era un domeniu în plină expansiune, iar mulți artiști experimentau cu tehnici și stiluri noi.
Roșu a fost nu doar un observator al schimbărilor din societate, ci și un participant activ în viața culturală.
Prin lucrările sale, el a reușit să surprindă nu doar momente istorice, ci și viața cotidiană a oamenilor, aducând în prim-plan diversitatea și complexitatea comunității din care făcea parte.
Fotografiile sale sunt o fereastră spre trecut, oferindu-ne o privire asupra modului în care trăiau și interacționau oamenii în acea epocă.
Alexandru Roșu rămâne o figură emblematică în istoria fotografiei românești. De la deschiderea atelierului său în Bistrița, până la realizarea unor lucrări celebre și capturarea unor momente esențiale din istoria culturală a României, Roșu a demonstrat că fotografia este o formă de artă capabilă să documenteze și să transforme.
Moștenirea sa continuă să fie relevantă și să inspire generații întregi de artiști, iar contribuția sa la fotografia românească merită recunoscută și celebrată. Astfel, putem spune cu certitudine că Alexandru Roșu a lăsat o amprentă de neșters în istoria artei vizuale din România.