Războiul electronic împotriva României: Ce sunt ”țintele aeriene de mici dimensiuni” de la Constanța
În ultima perioadă, România se confruntă cu un fenomen alarmant la frontiera sa estică: mai multe „ținte aeriene de mici dimensiuni” au fost detectate pe radarele Armatei Române, declanșând o serie de acțiuni defensive și ridicând semne de întrebare cu privire la securitatea națională. Aceste incidente au avut loc în special în zona litoralului românesc, în apropierea unor puncte strategice, precum baza aeriană Mihail Kogălniceanu, care găzduiește forțe NATO, inclusiv militari americani. Deși aceste ținte nu au fost identificabile vizual de către piloți și au dispărut de pe radare la scurt timp după ce au fost detectate, prezența lor continuă să fie o sursă de stres pentru autoritățile române, mai ales în contextul războiului din Ucraina.
Ce sunt ”țintele aeriene de mici dimensiuni”
Țintele aeriene de mici dimensiuni semnalate de radarele din România sunt descrise de experți drept obiecte care ar putea include drone de supraveghere, drone kamikaze, baloane stratosferice sau chiar rachete. Dimensiunile lor reduse, cu o anvergură estimată între 2 și 3 metri, fac ca acestea să fie extrem de greu de detectat și interceptat. Potrivit inginerului Augustin Lupu, președintele Asociației UVS România, aceste ținte aeriene sunt atât de mici încât pot fi abia detectate de sistemele radar, iar identificarea lor vizuală de către piloții avioanelor de luptă este aproape imposibilă. „Este ca și cum ai căuta acul în carul cu fân”, afirmă Lupu, subliniind dificultatea de a localiza astfel de obiecte care zboară la altitudini joase și la viteze mici.
Aceste drone și alte obiecte aeriene ar putea fi folosite în scopuri multiple, de la misiuni de culegere de informații până la testarea reacțiilor defensive ale României și NATO. Analiza acestor evenimente sugerează că țintele nu sunt pur și simplu în derivă, ci sunt dirijate cu precizie pe teritoriul românesc, ceea ce ridică suspiciuni cu privire la intențiile din spatele acestor incursiuni. De altfel, inginerul Florin Rădoi, expert în tehnologii aerospațiale, explică faptul că aceste drone pot acoperi mii de kilometri și sunt capabile de supraveghere îndelungată, ceea ce le face un instrument ideal pentru culegerea de informații sensibile.
Provocările întâmpinate de autoritățile române
În fața acestor incursiuni, România a ridicat în aer avioane de luptă F-16 și F-18 din bazele militare de la Mihail Kogălniceanu și Borcea, însă piloții s-au confruntat cu dificultăți majore în identificarea și interceptarea țintelor. Diferențele mari de viteză dintre avioanele de luptă și dronele de mici dimensiuni reprezintă o problemă esențială. În timp ce avioanele de luptă pot atinge viteze de 700-800 km/h, dronele au viteze mult mai mici, de aproximativ 130-150 km/h, ceea ce le face greu de urmărit vizual.
În plus, tehnologiile de bruiaj, care ar putea întrerupe comunicațiile sau sistemele de navigație ale dronelor, nu sunt întotdeauna eficiente. În timpul unei situații de război, multe dintre aceste dispozitive sunt programate să funcționeze autonom, bazându-se pe trasee prestabilite încărcate în memorie înainte de decolare. Aceasta înseamnă că, în multe cazuri, bruiajul radio nu poate opri sau controla astfel de dispozitive. „Pe timp de pace, nimeni nu are atribuții de bruiaj, nici măcar Armata”, afirmă Augustin Lupu, explicând limitările în utilizarea acestui tip de tehnologie.
Un context geopolitic tot mai complex
Aceste evenimente vin pe fondul unei tensiuni crescânde la frontiera estică a României, în contextul războiului din Ucraina. Incursiunile acestor „ținte aeriene de mici dimensiuni” în spațiul aerian românesc sugerează că România ar putea fi vizată de tactici de război electronic, menite să testeze vulnerabilitățile sistemelor defensive ale țării. Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu, președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă, a subliniat că aceste incidente ridică întrebări cu privire la capacitatea României de a gestiona astfel de evenimente și la necesitatea unor măsuri suplimentare de protecție. „De ce semnalul de pe radar dispare și obiectul nu a mai putut să fie urmărit?”, întreabă Bălăceanu, sugerând posibilitatea unui război electronic.
În plus, generalul Ștefan Dănilă, fostul șef al Statului Major al Armatei Române, a menționat că aceste ținte ar putea fi „falsuri” generate electronic de la sol, dar faptul că s-au ridicat avioane de luptă pentru interceptare sugerează că ele au fost reale. El a adăugat că una dintre măsurile pe care România le-ar putea lua pentru a gestiona aceste incidente ar fi restricționarea spațiului aerian în zonele de graniță, ceea ce ar permite autorităților să intercepteze toate obiectele din acea zonă.
Ce urmează pentru securitatea aeriană a României?
În fața acestei noi amenințări, România și partenerii săi NATO trebuie să ia măsuri rapide și eficiente. Ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, a solicitat implementarea rapidă a planurilor regionale de apărare la Marea Neagră și a discutat despre necesitatea apărării aeriene și antirachetă integrate la nivel aliat. În plus, Tîlvăr a semnat o scrisoare de intenție pentru cooperarea în dezvoltarea unor flote multinaționale de sisteme de aeronave pilotate de la distanță (RPAS), un pas important în modernizarea capacităților de apărare ale României.
Totodată, aceste incidente subliniază necesitatea dezvoltării de sisteme anti-dronă avansate, care să poată detecta, intercepta și neutraliza rapid astfel de amenințări. Augustin Lupu a sugerat că România ar putea beneficia de lansarea unor proiecte de cercetare și dezvoltare în acest domeniu, ceea ce ar aduce atât beneficii economice, cât și o securitate sporită. De asemenea, este necesar ca această problemă să fie discutată la nivelul Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT), pentru a stabili măsuri clare de prevenire și reacție la astfel de incidente.
Războiul electronic și utilizarea dronelor reprezintă provocări majore pentru România, dar și pentru întreaga regiune a Mării Negre. Într-un context geopolitic instabil, în care tacticile de război evoluează rapid, țara noastră trebuie să fie pregătită să răspundă eficient la aceste noi forme de amenințare, protejându-și atât teritoriul, cât și cetățenii, conform Europa Liberă.