Rămășițele lucrărilor romane pe Dunăre, martorii unei epoci de război și inginerie

Descoperirile recente de la Porțile de Fier scot la lumină vestigii impresionante ale construcțiilor romane din timpul războaielor cu dacii. În secolul al doilea, romanii au realizat lucrări grandioase de infrastructură pentru a facilita invazia, construind poduri și drumuri, dintre care unele au rămas parțial vizibile până astăzi. Aceste rămășițe antice, ce includ faimosul pod al lui Apolodor din Damasc și un drum suspendat deasupra fluviului, oferă o perspectivă rară asupra ambițiilor și tehnologiilor romane.

Podul de la Drobeta – o minune a antichității

Una dintre cele mai impresionante realizări ale ingineriei romane a fost podul construit peste Dunăre la Drobeta-Turnu Severin, ridicat la ordinul împăratului Traian între anii 103 și 105. Această construcție de peste un kilometru a fost proiectată de Apolodor din Damasc și a inclus o serie de 20 de piloni realizați din piatră, întăriți cu mortar special, rezistent la apă, care asigura stabilitatea structurii chiar și în condiții dificile de curgere a apei. Potrivit unor surse istorice, pentru a permite construcția acestui pod monumental, a fost necesară abaterea parțială a fluviului.

Cu toate că podul a fost distrus parțial în timpul împăratului Hadrian, acesta a continuat să fascineze de-a lungul secolelor. În secolul al XIX-lea, ruinele pilonilor de piatră au devenit o atracție turistică pentru vizitatorii pasionați de istorie. Din nefericire, în secolul XX, dezvoltarea navigației și extinderea lucrărilor hidroenergetice la Porțile de Fier au dus la scufundarea majorității pilonilor, astfel că astăzi doar primii și ultimii piloni sunt încă vizibili pe malurile fluviului.

Drumuri suspendate și canale de navigație la Porțile de Fier

Pentru a înlesni deplasarea trupelor și transportul echipamentului militar, romanii au creat un drum suspendat pe malul drept al Dunării, în zona Cazanelor Dunării. Acest drum reprezintă primul de acest tip de pe teritoriul Daciei și constituie una dintre cele mai remarcabile realizări romane în regiune. Construcția a fost adaptată terenului accidentat și periculos, în unele locuri fiind dăltuit direct în munte, iar în altele suspendat cu ajutorul unor grinzi din stejar. Acest drum era folosit chiar și în secolul al XIX-lea, când încă puteau fi văzute monumentele sculptate în stâncă ce celebrau realizările lui Traian, printre care se numără și faimoasa Tabula Traiana.

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

Portile de Fier

Pe lângă drum, romanii au amenajat un canal navigabil pentru a asigura siguranța deplasării navelor pe porțiunile rapide și periculoase ale Dunării. Canalul lui Traian de la Porțile de Fier, lung de 3,5 kilometri, a reprezentat un progres remarcabil în domeniul ingineriei și al navigației fluviale, un concept modern chiar și pentru vremurile noastre. Lespezile cu inscripții comemorative descoperite în apropierea defileului de la Porțile de Fier aduc mărturie despre dificultățile pe care romanii le-au întâmpinat și despre ingeniozitatea soluțiilor tehnice aplicate în construcția acestor infrastructuri.

Moștenirea uitată a Imperiului Roman

Vestigiile lucrărilor romane de la Porțile de Fier, care au fost parțial distruse sau scufundate de-a lungul timpului, rămân un simbol al influenței și al abilităților inginerilor romani. De-a lungul decadelor, ruinele monumentelor, precum podul de la Drobeta și Tabula Traiana, au fost martorii neglijenței umane și a impactului modernizării, în special prin construirea Sistemului Hidroenergetic și de Navigație de la Porțile de Fier.

Astăzi, aceste vestigii ar putea reprezenta nu doar un patrimoniu de valoare arheologică, ci și un punct de atracție turistică și de studiu pentru cei pasionați de istoria antică. Cu toate acestea, interesul local pentru conservarea lor este redus, lăsând astfel în uitare moștenirea unei epoci fascinante. Această moștenire ar putea contribui la înțelegerea rolului strategic al Dunării în expansiunea romană și la descoperirea detaliilor tehnologice și arhitecturale folosite de Imperiul Roman în cuceririle sale.