Primele cabluri electrice subacvatice între Europa și America de Nord: O soluție pentru echilibrarea energiei regenerabile

Ideea conectării electrice între Europa și America de Nord prin cabluri subacvatice pare acum mai viabilă ca niciodată. Deși până de curând pierderile de transmisie reprezentau un obstacol major, avansurile tehnologice din domeniul curentului continuu de înaltă tensiune (HVDC) au schimbat complet perspectivele.

Un studiu recent realizat de agenția britanică Ember sugerează că astfel de conexiuni ar putea aduce beneficii semnificative ambelor continente.

Evoluția tehnologiei HVDC și perspectivele cablurilor transatlantice

Tehnologia HVDC are o istorie de peste 70 de ani, dar în ultimele decenii, eficiența sa a fost revoluționată de îmbunătățirile aduse de companii precum ABB și Hitachi Energy. Aceste evoluții au permis crearea unor conexiuni subacvatice de distanțe tot mai mari, cu pierderi de doar 2-3% la 1.000 km. De exemplu, Viking Link, cel mai lung cablu HVDC subacvatic inaugurat în 2023 între Danemarca și Marea Britanie, are o lungime de 765 km și o capacitate de 1,4 GW.

Astfel de proiecte de amploare nu sunt o premieră, însă planul britanicilor de a lega Europa de America de Nord depășește orice altă inițiativă. Studiul Ember propune trei trasee posibile:

Motivul pentru care caloriferul se montează sub fereastră. Explicația la care nu te-ai fi gândit

Ce trebuie să faci ca peștele congelat să aibă gust proaspăt. Trucul simplu cu un singur ingredient

• St John’s, Newfoundland (Canada) – Cork (Irlanda): 3.200 km
• Bristol (Marea Britanie) – Quebec (Canada): 4.800 km
• Boston (SUA) – Le Havre (Franța): 5.300 km

Chiar dacă pierderile la distanțe de 4.800-5.300 km ar putea ajunge la 10%, acestea sunt comparabile cu randamentul actual al centralelor de baterii litiu-ion, care au o eficiență de 90-93%, dar cu costuri suplimentare pentru materiale și degradare în timp.

Beneficiile interconectării celor două continente

Unul dintre cele mai importante avantaje ale unei asemenea rețele este echilibrarea vârfurilor de producție și consum de energie între cele două continente. Diferențele de fus orar între Europa și America de Nord, de 6-10 ore, permit o gestionare optimă a resurselor energetice regenerabile. Energia solară și eoliană ar putea fi distribuită eficient, evitând supraproducția și irosirea resurselor.

Conform studiului Ember, modelul propus ar permite următoarele scenarii:

• Ziua în Europa (10:00-16:00) ar corespunde dimineții în SUA (04:00-10:00), când producția solară este minimă în America. Europa ar putea trimite energie regenerabilă spre continentul american.
• Seara în Europa (16:00-22:00) ar coincide cu orele de după-amiază în SUA (10:00-16:00), când consumul este mai scăzut, iar producția solară este maximă în America.
• Noaptea în Europa (22:00-04:00) ar permite transferul surplusului de energie eoliană și hidro spre SUA, unde este perioada de vârf de seară.

Aceste cicluri se repetă pe parcursul a 24 de ore, asigurând o stabilitate energetică fără precedent. În plus, energia eoliană este produsă în zile diferite pe cele două continente, ceea ce oferă un echilibru suplimentar.

Impactul proiectului asupra sistemelor energetice globale

Interconectarea Europei și Americii prin cabluri electrice subacvatice ar avea un impact considerabil asupra infrastructurii energetice globale. În prezent, ambele continente trec printr-o tranziție accelerată spre surse regenerabile, iar o rețea transatlantică ar reduce semnificativ dependența de baterii pentru stocarea energiei.

În plus, proiectul oferă o soluție eficientă pentru perioadele de presiune sezonieră. În timpul iernii, când atât Europa, cât și America au cerere mare de energie, surplusul de producție din Africa de Nord, precum proiectul Xlinks din Maroc, ar putea compensa nevoile celor două continente.

Astfel, ideea britanicilor de a construi primele cabluri electrice transatlantice nu este doar o realizare tehnologică impresionantă, ci și o strategie viabilă pentru un viitor energetic mai sustenabil și interconectat. Cu progrese tehnologice continue, distanțele și pierderile devin tot mai ușor de gestionat, iar beneficiile pe termen lung depășesc cu mult investițiile inițiale.