Pericolul de pe plaje din cauza căruia mor anual zeci de oameni. Este considerat mai grav decât atacurile rechinilor
În fiecare an, milioane de oameni aleg să își petreacă vacanțele pe plaje, în căutarea soarelui, nisipului și mării. Cu toate acestea, puțini realizează cât de periculos poate fi să sapi găuri în nisip. Un obicei aparent inofensiv poate deveni letal, cauzând mai multe decese decât atacurile rechinilor.
În februarie 2024, o fetiță de 7 ani și-a pierdut viața in SUA după ce o gaură de aproximativ 1,5 metri adâncime, pe care o săpase împreună cu fratele ei, s-a prăbușit peste ea, îngropând-o de vie. Deși mulți oameni din apropiere au încercat să o elibereze, pompierii locali nu au putut ajunge la timp pentru a o resuscita, scrie Sceincealerte.
Cazul acestei fetițe subliniază pericolul imens al găurilor de nisip. Chiar dacă par inofensive, dacă sunt suficient de adânci și se prăbușesc, este extrem de dificil pentru o persoană să scape. Studiile sugerează că mai multe persoane mor din cauza sufocării prin îngropare în nisip decât din cauza atacurilor rechinilor.
Nisipul: Un material instabil
Nisipul nu este un tip specific de material, ci o categorie de dimensiune a particulelor, variind de la 0,06 la 2 milimetri în diametru. Cel mai comun tip de nisip de pe plaje este nisipul de cuarț, format din dioxid de siliciu. Pe coastele tropicale, însă, plajele sunt acoperite cu nisip de coral, alcătuit din carbonat de calciu.
Greutatea nisipului depinde de materialele din care este compus. Plajele cu nisip pur de cuarț, care au nisip alb, cântăresc aproximativ 90 de lire pe picior cubic când sunt uscate. Majoritatea plajelor, însă, conțin un amestec de minerale, având o culoare tan sau maronie și cântărind până la 130 de lire pe picior cubic când sunt uscate.
Nisipul este mai stabil când este umed datorită tensiunii superficiale dintre apa și granulele de nisip, care poate menține grămada de nisip verticală. Odată ce nisipul se usucă, grămada se prăbușește, deoarece nu mai există tensiunea superficială.
Pericolul prăbușirii găurilor de nisip
Când nisipul care formează gaura se usucă sau cineva stă lângă marginea găurii, adăugând greutate suplimentară, gaura se prăbușește și granulele grele de nisip umplu toate spațiile deschise din interiorul găurii. Acest lucru lasă persoana prinsă fără aer pentru a respira.
Salvarea unei persoane dintr-o gaură de nisip prăbușită este foarte dificilă din cauza greutății și instabilității nisipului. În timp ce salvatorii înlătură nisipul pentru a elibera victima, gaura continuă să se prăbușească sub greutatea salvatorilor și să se umple din nou cu nisip. Salvatorii au la dispoziție doar trei până la cinci minute pentru a salva o persoană prinsă într-o gaură de nisip înainte ca aceasta să se sufoce.
Măsuri de siguranță și sfaturi pentru salvare
Profesioniștii, precum pompierii, folosesc plăci pentru a stabiliza gaura în timpul salvării. Astfel, pot ajunge la victimă și pot folosi unelte pentru a îndepărta nisipul fără a pune greutate direct pe marginea găurii. Experții recomandă să nu sapeți niciodată o gaură mai adâncă decât înălțimea genunchiului celei mai scunde persoane din grupul vostru – cu adâncimea maximă de 0,6 metri.
Pentru a salva pe cineva dintr-o gaură de nisip care se prăbușește, concentrați-vă pe expunerea gurii persoanei și îndepărtarea nisipului de pe pieptul său. Dacă gura este expusă, puteți administra respirație de salvare, în timp ce alți salvatori continuă să sape pieptul.
Prea mulți oameni adunați în jurul unei găuri de nisip pot face mai mult rău decât bine. Doar doi sau trei salvatori ar trebui să lucreze în zona imediată a victimei, în timp ce alții ar trebui să îndepărteze nisipul din zona mai largă, facilitând astfel munca celor din centru.
Studii de caz și statistici
Prăbușirea găurilor de nisip a dus la 31 de decese, majoritatea copii și 87% bărbați, între 1997 și 2007 în SUA. În aceeași perioadă, alți 21 de oameni au supraviețuit după ce au fost prinși într-o prăbușire de nisip, deși mulți au necesitat resuscitare cardio-pulmonară (CPR).
Victimele prăbușirii găurilor de nisip au avut vârste cuprinse între 3 și 21 de ani. Găurile aveau, în general, diametre între 0,6 și 4,6 metri și adâncimi între 0,6 și 3,7 metri. Săparea, tunelarea, săritul și căderea în gaură au declanșat prăbușirea în mod inadvertent.
Aceste prăbușiri pot apărea brusc, în situații care nu par periculoase pentru majoritatea oamenilor. La următoarea voastră vizită pe plajă, asigurați-vă că fiți atenți la găurile de nisip și umpleți-le cât mai repede posibil. Chiar și o gaură superficială poate răni pe cineva care se împiedică de ea.