Originile ”Sărutului”: oamenii de știință au descoperit de ce facem acest gest, iar explicația este una uimitoare
Sărutul este unul dintre cele mai primitive gesturi umane, un act universal întrăgostit de mulți și, uneori, trăit cu intensitate emoțională. Dar care sunt originile acestui gest atât de familiar? De secole, oamenii de știință și-au pus întrebarea de ce sărutăm și ce ne determină să simțim acea conexiune profundă cu cei dragi. Un nou studiu propune o ipoteză inedită, începându-ți explicația din timpurile când strămoșii noștri erau acoperiți de blană și trăiau într-un mediu total diferit.
Ipoteza lui „sărutului în timpul împreșurării”
Profesorul Adriano Lameira, psiholog evoluționist la Universitatea Warwick, susține că sărutul a avut inițial un rol de grooming (igienă) între strămoșii noștri, folosit pentru a îndepărta paraziții precum tănțarii și păduchii din blana celorlalți. Actul de a aspira ușor și a apropia buzele a fost folosit, în trecut, ca metodă eficientă pentru îndepărtarea acestor dăunători. Profesorul Lameira estimează că această tehnică de curățare ar fi apărut acum aproximativ 7 milioane de ani, când strămoșii noștri au coborât din copaci și au început să trăiască pe sol, unde erau mult mai vulnerabili la paraziți.
După cum explică profesorul, aceste sesiuni de grooming includeau toate părțile corpului, încheindu-se întotdeauna cu contact bucal. Pe măsură ce strămoșii noștri au evoluat și au pierdut blana, aceste sesiuni de împreșurare s-au scurtat, păstrând doar ultima parte – contactul buzelor. Astfel, sărutul pe care îl cunoaștem astăzi este ceea ce a rămas dintr-o practici ritualistice care odată aveau rolul de a întări legăturile sociale și de familie.
De la igienă la intimitate
Profesorul Lameira argumentează în lucrarea sa publicată în revista Evolutionary Anthropology că acest comportament arhaic nu a fost întotdeauna asociat cu romantismul sau dorința sexuală. Doar în urmă cu câteva milioane de ani, pe măsură ce și-au pierdut blana, strămoșii noștri au devenit „primatele care se sărută”. Conotațiile sexuale ale sărutului au apărut ulterior, când această formă de contact a început să fie folosită pentru a manifesta afecțiunea dintre partenerii romantici. Astfel, ceea ce începuse ca o tehnică de igienă, a evoluat într-o expresie de apropiere fizică și emoțională.
De-a lungul timpului, formele de sărut s-au diversificat – de la un sărut pe obraz ca salut până la sărutul ritualic pe mână sau frunte. Primul indiciu scris despre existența sărutului datează din Mesopotamia, în jurul anului 2500 î.Hr., într-o regiune care se afla între Mediterana și fluviul Tigru. Astfel, sărutul a devenit nu doar un gest romantic, ci și un simbol cultural folosit pentru a exprima respectul sau afecțiunea.
Ce face sărutul special?
Profesorul Lameira subliniază că nicio altă specie din regnul animal nu sărută în mod similar cu oamenii. Lipsa unui comportament echivalent în lumea animalelor – de a împreuna buzele și a aspira ușor – arată că sărutul este unic pentru oameni. A devenit „o formă cristalizată de întrustare și afiliere”, afirmă Lameira, subliniind că puține gesturi umane naturale au această capacitate de a transmite într-un mod atât de direct și puternic sentimentul de apropiere și întrustare.
Sărutul nu este doar un semn derivat al afecțiunii, ci mai degrabă un vestigiu al trecutului nostru evolutiv, o rămăşiță a comportamentului de împreșurare care a avut loc între primate, și care și-a păstrat forma, contextul și funcția de-a lungul a milioane de ani.