”Iubirea cere supunere oarbă”. Liviu Rebreanu a adoptat-o, ilegal, pe fiica soției sale, Fanny Rădulescu
- Cine a fost marea iubire a lui Liviu Rebreanu
- Primii pași în relația lor pasională
- Colaborarea profesională dintre cei doi amorezi
- Liviu Rebreanu o înfiază, ilegal, pe fiica soției sale
- Fanny renunță la cariera sa de actriță pentru a-l susține pe soțul ei
- Fanny Rebreanu a rupt o umbrelă în capul unei actrițe
Povestea de iubire dintre Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului XX, și Fanny Rădulescu, o actriță apreciată a vremii, este una dintre acele istorii romantice care combină literatura și arta într-un mod profund și emoționant. Relația lor nu a fost doar o poveste de dragoste, ci și un parteneriat profesional și personal care a influențat carierele și viețile lor într-un mod semnificativ.
Cine a fost marea iubire a lui Liviu Rebreanu
Dragostea mistuitoare dintre Liviu Rebreanu și actrița Ștefana ”Fanny” Rădulescu este, fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute și intense povești de amor din istoria poporului român.
Blondul cu ochii albaștri, cu harul de a povesti și penița binecuvântată cade în mrejele actriței care trăiește doar pentru scenă. Iubirea dintre cei doi nu cunoaște limite, Liviu Rebreanu îndrăgostindu-se iremediabil de cea care avea să-i devină parteneră de viață.
Familia, prietenii și apropiații îl avertizează să fie precaut, deoarece lumea teatrului este boemă, iar pasiunile unei actrițe de succes ajung să fie efemere. Însă, pentru el, nimic nu mai contează decât propria fericire și dorința de a-și petrece tot restul vieții alături de femeia care i-a îngenuncheat inima.
Întâlnirea dintre Liviu Rebreanu și Fanny Rădulescu are loc în contextul vieții culturale din București, scriitorul fiind adesea prezent în cercurile literare și teatrale, unde are ocazia să o întâlnească pe viitoarea lui soție.
Primii pași în relația lor pasională
Prima lor întâlnire are loc în anul 1911, la Teatrul Național din Craiova, unde Fanny Rădulescu joacă rolul principal într-o piesă dramatică. Se privesc timp de câteva minute, iar Cupidon nu întârzie în a trasa o săgeată către inima autorului.
Atracția dintre cei doi este imediată, amândoi fiind profund impresionați de talentul și carisma celuilalt. Se poate spune că este dragoste la prima vedere.
După întâlnirea inițială, Rebreanu și Rădulescu încep să petreacă mai mult timp împreună. Relația lor se dezvoltă treptat, bazându-se pe admirația profesională și pe atracția personală.
”Părintele” romanului Ion este impresionat de abilitățile actoricești ale frumoasei actrițe de numai 26 de ani, căreia îi admiră veleitățile actoricești, în timp ce Fanny Rădulescu este cucerită de gândirea profundă și creațiile literare ale pretendentului său.
Colaborarea profesională dintre cei doi amorezi
În această perioadă, cei doi au început să colaboreze profesional. Fanny Rădulescu a interpretat roluri în adaptări teatrale ale operelor lui Liviu Rebreanu, iar colaborarea lor a fost una fructuoasă, demonstrând că parteneriatele profesionale pot fi extrem de reușite în contextul unei relații personale.
Liviu Rebreanu apreciază profund contribuția iubitei sale partenere la promovarea și interpretarea lucrărilor sale.
”Astăzi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor… Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit!
Dacă aş şti cânta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi.
Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte a fi iubit. Te iubesc pentru că mă iubeşti – acesta este un schimb, dar nu e iubire.
Te iubesc pentru că te iubesc şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc – aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc, acesta e cântecul iubirii.”, i-a declart Liviu Rebreanu soției sale.
Liviu Rebreanu o înfiază, ilegal, pe fiica soției sale
Liviu Rebreanu o iubește atât de mult pe Fanny Rădulescu, încât decide să-i crească fiica din flori. Printr-un act ilegal, marele scriitor reușește să adopte copilul pe care iubita lui îl are dintr-o relație anterioară.
La un an de la prima lor întâlnire, în 1912, Liviu Rebreanu și iubita lui actriță ajung în fața ofițerului stării civile pentru a se căsători. Scriitorul cere ca în actul de căsătorie să fie trecută şi recunoaşterea micuţei Florica, fiica lui Fanny Rădulescu, deşi un asemenea gest nu este de natură legală.
Scandalul care izbucnește capătă proporții astronomice, autorul fiind victima bârfelor și a comentariilor răutăcioase din partea celor răuvoitori ai societății.
”Juridic, ceea ce făcuse Liviu Rebreanu declarându-se tată este act penalizat încă din dreptul roman. Altele sunt instituţiile prin care se putea efectua legal intrarea în familie a copilului minor, fie prin înfiere, fie prin adopţie, cu consimţământul tatălui natural, care era în viaţă şi cunoscut.
Numai că acesta nu o recunoscuse legal. Din falsul juridic de recunoaştere începe o degringoladă morală pentru cei trei, pentru familiile lor şi spectacol pentru mediul social apropiat.
Se ajunge apoi la ruperea raportului de comunicare între tabere şi îndepărtarea scriitorului de familia de origine“, detaliază autorul Teodor Tanco în volumul ”Despre Liviu Rebreanu“.
Fanny renunță la cariera sa de actriță pentru a-l susține pe soțul ei
Soția lui Liviu Rebreanu decide să renunțe la cariera sa artistică, pentru a-și dedica timpul susținându-l pe marele autor în creațiile sale literare.
”Soţia unui scriitor trebuie să fie o martiră, o sacrificată, ca să fie folositoare tovarăşului ei.“, declara, la un moment dat, însuşi scriitorul Liviu Rebreanu într-un interviu.
Pe lângă familie, Liviu Rebreanu își dedică viaţa scrisului, cealaltă mare şi incontestabilă iubire a sa, Fanny fiind mereu acolo, încurajându-l fără regrete.
Un moment istoric din cariera lui Liviu Rebreanu, dar şi a culturii româneşti, îl reprezintă finalizarea romanului ”Ion“, consemnată printr-o scrisoare trimisă de Fanny, la 20 iulie 1920, soția autorului bucurându-se din plin de succesul scriitorului.
”Liviu meu, nici o emoţie din viaţa mea nu poate egala vijelia de sentimente care m-a încercat la primirea vestei terminării lui Ion. Zile şi nopţi, luni şi ani mi-ai împletit iubirea în sufletul tău, alături de acest Ion.
Aş vrea să-ţi sărut mâna, care ani întregi, fără preget, în mijlocul bucuriilor şi a grijilor, a aşternut pe hârtie, la comanda geniului tău, slovă lângă slovă, ca să-mi dăruieşti mie neasemuitul tău Ion.
Sunt mândră! Mândria mea este atât de puternică, încât aş vrea să-ţi trimet o scrisoare lungă, dar vai, sunt atât de neîndemânatică. Tu eşti acela care a trezit în mine viaţă nouă. Sunt însetată să citesc tot ce-mi dai. Sunt ca pământul scorojit, care primeşte ploaia sorbind-o cu toată lăcomia fierbinţelii lui.
Liviu meu, aş vrea să fac pentru tine tot ce doreşti şi nu doreşti.Tu eşti Dumnezeul meu! Îţi mulţumesc. Este oare expresie mai potrivită, mai aleasă? Nu ştiu. Ştiu doar că tu ai înţeles tot gândul meu, tot sufletul meu, de aceea îţi dăruiesc cu smerenie, pe veci, toată iubirea mea.“
Fanny Rebreanu a rupt o umbrelă în capul unei actrițe
Iubirea pasională dintre Fanny Rădulescu și Liviu Rebreanu este demnă de scenariul unui film de Hollywood. Se pare că actrița era extrem de geloasă pe domnițele care îi făceau ochi dulci soțului ei.
Mai mult de atât, Fanny Rebreanu ar fi rupt o umbrelă în capul actriței Puia Ionescu, după ce aceasta i-ar fi făcut avansuri lui Liviu Rebreanu.
Pe 4 aprilie 1944, Liviu Rebreanu se retrage în satul argeşean Valea Mare, fiind răpus de o boală cumplită. Știe că nu mai are mult de trăit.
”Perspective puţine de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi şi bronşita cronică“, scria Rebreanu în jurnalul său.
Încetează din viață în data de 1 septembrie 1944, la vârsta de 59 de ani, fiind vegheat de iubita lui soţie şi de fiica lor, Puia. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.