Ion C. Brătianu, vizionar, revoluționar, patriot. ”Părintele” monarhiei românești l-a dat jos pe Cuza și ni l-a adus pe Carol I
- Origini nobile, sânge de boier, suflet de învățăcel
- Se implică în Revoluția de la 1848
- Întoarcerea în țară și Unirea Principatelor
- Înființează Partidului Național Liberal
- Obține victoria României în Războiul de Independență
- Ajută la consolidarea statului român
- ”Părintele” monarhiei românești și prietenia cu Carol I
Numele Ion C. Brătianu răsună cu ecou în istoria poporului român, fiind amintit drept unul dintre cei mai mari patrioți și unul dintre cei mai străluciți oameni politici ai României. A fost premierul țării timp de 12 ani, a luptat pentru dreptate și egalitate, participând la detronarea și eliminarea tiraniei lui Alexandru Ioan Cuza, aducându-l pe Carol I la cârma țării.
Origini nobile, sânge de boier, suflet de învățăcel
Ion C. Brătianu vine pe lume într-o zi frumoasă de vară, pe 2 iunie 1821 în satul Florica, județul Argeș, într-o familie nobilă influentă.
Tatăl său, Dincă Brătianu, este boier cu vechi rădăcini în Țara Românească, iar mama sa, Anica Tigveanu, provine dintr-o familie de moșieri. Brătianu are parte de o educație aleasă, care-l va pregăti pentru rolurile sale viitoare în viața politică.
În 1838, pleacă la Paris pentru a-și continua școala, unde studiază ingineria la École Centrale des Arts et Manufactures și obține o educație tehnică solidă.
În timpul șederii sale în Franța, Brătianu este influențat de ideile revoluționare și liberale care circulă, la acele vremuri, în Europa și stabilește legături cu cercurile de exilați români și alți intelectuali.
Se implică în Revoluția de la 1848
Revenit în țară, Brătianu joacă un rol activ în Revoluția de la 1848 din Țara Românească, militând pentru unirea Principatelor și pentru reforme democratice.
După eșecul revoluției, politicianul este nevoit să plece în exil în Franța, unde continuă să susțină cauza românească și să facă lobby pentru sprijin internațional.
Întoarcerea în țară și Unirea Principatelor
Ion C. Brătianu se întoarce în România în 1857 și se implică în procesul diplomatic care conduce la Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza, în 1859.
Brătianu se declară a fi un susținător vehement al unirii și joacă un rol semnificativ în realizarea acesteia, consolidându-și poziția de lider politic de prim rang.
Este primul care sprijină dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza pentru poziția de domnitor al Moldovei și Țării Românești și, de asemenea, tot primul care ajută la detronarea acestuia, ani mai târziu, pentru a scăpa poporul român de regimul tiranic și totalitar al conducătorului.
Înființează Partidului Național Liberal
În 1875, Brătianu este unul dintre fondatorii Partidului Național Liberal (PNL), care devine principala forță politică a României pentru următoarele decenii.
Deține, timp de 12 ani cu mici întreruperi, funcția de prim-ministru al României, perioadele sale de guvernare fiind marcate de reforme importante și de modernizarea țării.
Reforme administrative și economice: Brătianu a promovat reforme administrative și economice menite să modernizeze structurile statului și să stimuleze dezvoltarea economică.
Dezvoltarea infrastructurii: Sub guvernarea sa, au fost inițiate proiecte majore de infrastructură, inclusiv construcția de căi ferate și drumuri, care au facilitat comerțul și mobilitatea.
Obține victoria României în Războiul de Independență
Unul dintre cele mai importante momente ale carierei lui Ion C. Brătianu a fost Războiul de Independență din 1877-1878.
Ca premier al țării, Ion C. Brătianu dovedește că este un negociator abil și un bun strateg politic, contribuind la obținerea recunoașterii internaționale a independenței României față de Imperiul Otoman.
Tratatul de la Berlin din 1878 confirmă independența României, iar Brătianu este recunoscut drept unul dintre eroii naționali.
Ajută la consolidarea statului român
Ion C. Brătianu este un adept al modernizării și consolidării statului național român. Sub conducerea sa, România adoptă o serie de legi și reforme care pun bazele unui stat modern, cu instituții solide și funcționale.
Reforma agrară: Brătianu se implică în reforma agrară, ce are ca principal scop îmbunătățirea condițiilor de viață ale țăranilor și creșterea productivității agricole.
Sistemul educațional: Susține dezvoltarea sistemului educațional, promovând învățământul public și înființând noi școli și instituții de învățământ superior.
Politica externă: Brătianu este un diplomat abil, promovând o politică externă echilibrată și orientată spre consolidarea alianțelor internaționale. Militează pentru apropierea României de marile puteri europene, în special de Franța și Germania, pentru a asigura recunoașterea și protecția intereselor naționale.
”Părintele” monarhiei românești și prietenia cu Carol I
După ce Monstruoasa Coaliție îl detronează pe Alexandru Ioan Cuza, Ion C. Brătianu joacă un rol esențial în aducerea Principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen pe meleagurile românești, cel care va deveni primul rege al României.
Ion C. Brătianu este adesea pomenit drept ”părintele monarhiei românești”, fiind cel care l-a convins pe principele german să devină conducătorul României. La decesul fostului premier, în 1891, la vârsta de 70 de ani, Regele Carol I varsă câteva lacrimi amare, spunând, cu dor:
”Am pierdut pe cel mai bun amic ce aveam!”
La moartea marelui patriot Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu iscălea următoarele cuvinte:
”Oamenii zilei, mari sau mici, pot fi ingrați cu dânsul, istoria însă, istoria nepărtinitoare, ea care purcede prin mintea și inima națiunii întregi, va păstra cu litere de aur amintirea celui care și-a pus numele în fruntea tuturor marilor fapte naționale și politice ale renașterii României.”