Gladiator II: Spectacol vizual, dar o lecție slabă de istorie. Ce spun criticii

Ridley Scott revine în universul Romei antice cu Gladiator II, o continuare a filmului clasic din 2000. Deși se bucură de un buget generos și de un spectacol vizual impresionant, acest nou capitol ridică numeroase întrebări despre acuratețea istorică. De la rinocerii care sfidează logica până la cafenele anacronice, Gladiator II pare să își asume libertăți istorice mai mari decât majoritatea filmelor de epocă. Dar cât de mult contează aceste detalii pentru public?

Istoria versus ficțiunea: un echilibru greu de păstrat

Trailerul filmului a atras deja critici din partea istoricilor pentru scene care sfidează nu doar cronologia, ci și bunul simț. Un exemplu notabil este utilizarea rinocerilor în lupte ca niște cai bine dresați. În realitate, aceste animale sălbatice nu pot fi domesticite, cu atât mai puțin folosite în spectacole de gladiatori.

Un alt punct de controversă este scena în care Colosseumul este transformat într-o arenă de bătălii navale, o posibilitate istorică încă dezbătută. Deși există relatări despre spectacole acvatice în Roma antică, structura Colosseumului rămâne puțin probabil să fi fost capabilă să susțină astfel de evenimente. Adăugarea unor rechini „ucigași” în aceste bătălii fictive merge însă prea departe chiar și pentru standardele cinematografice.

În film, Denzel Washington îl interpretează pe Macrinus, o figură istorică reală. Totuși, portretizarea sa ca un fost sclav sorbind o ceașcă de „cafea” la o cafenea din Roma antică este un anacronism flagrant. Cafenelele și cafeaua au apărut cu peste un mileniu mai târziu, iar contextul sugerează o libertate creativă care ignoră faptele.

Câștigător Vocea României: Aura Șova primește trofeul, iar Tudor Chirilă bifează al șaptelea succes

Ordinea în care se pun legumele în salata de boeuf. Acesta e secretul gustului perfect, vei observa diferența

Gladiator II: între spectacol și incoerență narativă

Gladiator II reușește să capteze atenția cu scenele sale de luptă și efectele vizuale spectaculoase, însă povestea suferă din cauza unor incoerențe evidente. Personajele, inclusiv Caracalla și Geta, doi împărați romani reali, sunt portretizate într-un mod caricatural. Caracalla, interpretat de Fred Hechinger, este prezentat ca un decadent excentric, departe de imaginea sa istorică de războinic aspru și autoritar.

Julia Domna, mama celor doi împărați, este menționată vag în film, deși sursele istorice sugerează că a avut o influență semnificativă în politica Romei. Această omisiune pare o oportunitate ratată de a crea o poveste mai autentică și complexă.

De asemenea, ritmul narativ al filmului este subminat de încercările de a recrea succesul primului Gladiator. În timp ce Gladiator I a îmbinat ingenios fictivul cu realitatea istorică, această continuare pare să se bazeze pe un șablon vechi, fără a aduce ceva nou sau convingător.

Concluzie: merită vizionat?

Pentru fanii spectacolului vizual și ai luptei din arenă, Gladiator II oferă momente captivante și o estetică impresionantă. Cu toate acestea, cei care speră la o poveste coerentă sau la un minim de respect pentru istorie ar putea fi dezamăgiți. Dacă ești interesat mai mult de poveste și de personaje bine conturate, rămâi la Gladiator I. Dar dacă vrei să vezi rinoceri imposibil de dresați și o interpretare liberă a istoriei, acest film îți va oferi o doză consistentă de entertainment.