Emanciparea adolescenților în România de la 16. Ce înseamnă obținerea anticipată a drepturilor de adult, cum funcționează
Emanciparea minorilor reprezintă o procedură prin care adolescenții din România, cu vârsta de minimum 16 ani, pot dobândi capacitate deplină de exercițiu, beneficiind astfel de drepturile unui adult înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Această măsură legală vine cu responsabilități sporite, dar și cu libertatea de a lua decizii independente.
Ce presupune emanciparea și care sunt condițiile
Potrivit art. 40 din Codul Civil, emanciparea se acordă pentru motive temeinice, prin hotărâre a instanței de tutelă. Aceasta este o excepție de la regula conform căreia capacitatea deplină de exercițiu se dobândește la împlinirea vârstei de 18 ani.
Condiții pentru emancipare:
- Vârsta minimă de 16 ani – Minorul trebuie să fi împlinit această vârstă.
- Motive temeinice – Deși legea nu oferă o definiție exactă, instanța are libertatea de a decide în funcție de circumstanțele fiecărui caz. Printre motivele frecvente se numără:
- Nașterea unui copil sau conceperea acestuia.
- Lipsa ocrotirii părintești, de exemplu, părinți absenți sau decedați.
Procedura:
- Consultarea părinților sau a tutorelui – Instanța ascultă părinții sau tutorele minorului, evaluând dacă emanciparea este în interesul superior al acestuia.
- Avizul consiliului de familie – Dacă este necesar, instanța poate solicita acest aviz.
Drepturile și responsabilitățile dobândite
Odată emancipat, minorul dobândește capacitate deplină de exercițiu, având dreptul să:
- Încheie contracte majore, cum ar fi cele de vânzare-cumpărare sau contracte de credit.
- Exerce autoritatea părintească asupra propriilor copii, în cazul în care este părinte.
- Se căsătorească, cu respectarea condițiilor legale.
De asemenea, minorul emancipat iese de sub autoritatea părintească, părinții nemaifiind responsabili pentru faptele sale. Totuși, părinții rămân obligați să îl întrețină, dacă acesta își continuă studiile.
Limitările statutului de minor emancipat
Este important de menționat că, deși emanciparea oferă o autonomie sporită, minorul își păstrează statutul juridic de copil până la împlinirea vârstei de 18 ani. Aceasta înseamnă că:
- Statutul său este unul de „minor emancipat”, nu de adult în sens deplin.
- Rămâne protejat de anumite reglementări care vizează minorii.
Avantajele și provocările emancipării
Avantaje:
- Permite minorului să își gestioneze independent viața și resursele financiare.
- Îl protejează de situații dificile, cum ar fi lipsa ocrotirii parentale sau imposibilitatea de a lua decizii urgente.
Provocări:
- Necesită asumarea completă a responsabilităților.
- Lipsa sprijinului parental poate pune presiune pe minor în luarea deciziilor.
Emanciparea este o măsură destinată să sprijine minorii în situații speciale, oferindu-le instrumentele necesare pentru a se descurca pe cont propriu. Totuși, această decizie trebuie luată cu precauție și în interesul superior al adolescentului, conform Legal Badger.