Descoperirea textului profetic de acum 4000 de ani de pe tăblițele cuneiforme dezvăluie fenomene astrale importante pentru istoria omenirii

Descifrarea tăblițelor cuneiforme a deschis o fereastră fascinantă spre viața antică din Mesopotamia, oferind o perspectivă detaliată asupra societății, științei și religiei acestei civilizații.

Un exemplu recent care subliniază această importanță este studiul realizat asupra unor tăblițe cuneiforme vechi de peste 4000 de ani, care au fost traduse recent și care oferă informații despre modul în care vechii babilonieni preziceau viitorul folosind mișcarea umbrelor, eclipselor și alte fenomene astronomice. Aceste tăblițe, care provin din orașul antic Sippar, acum parte din Irak, au fost studiate de profesorul emerit Andrew George de la Universitatea din Londra și cercetătoarea independentă Junko Taniguchi.

Tehnici avansate de predicție în Mesopotamia antică

Tăblițele cuneiforme dezvăluie faptul că astrologii babilonieni aveau o cunoaștere avansată a cerului nocturn și foloseau această cunoaștere pentru a oferi sfaturi regelui lor. Aceștia observau mișcările astrelor și eclipsele, interpretându-le ca pe niște semne divine care puteau prezice evenimente importante, precum moartea unui rege sau apariția unei molime. Un exemplu de astfel de predicție este menționat în textele traduse, unde se arată că o eclipsă care devine întunecată brusc și apoi clară la fel de rapid este un semn că un rege va muri. În plus, o altă tăbliță afirmă că o eclipsă în timpul nopții indică o pandemie.

Tabletă cuneiformă cu text care descrie o prevestire a unei eclipse de lună

Aceste predicții nu erau întotdeauna considerate inevitabile. George și Taniguchi au descoperit că, dacă o predicție părea amenințătoare, erau efectuate ritualuri specifice pentru a anula efectele negative și a schimba cursul viitorului. Această practică arată cât de profund erau influențate deciziile politice și religioase de interpretările astronomice și de credința în puterea de a influența destinul prin intermediul ritualurilor.

Taina celui mai gustos salam de biscuiți cu fistic. Se prepară repede și se poate consuma, fără probleme, în post

Cum a reacționat Cristian Tudor Popescu, după ce George Simion l-a ironizat și l-a provocat la o dezbatere: ”Nu voi da mâna și nici bună ziua cu acest ins!”

Cuneiformul: o fereastră către o lume antică complexă

Cuneiforma, una dintre cele mai vechi forme de scriere, a fost folosit de-a lungul a mai mult de trei milenii în Mesopotamia și a fost un instrument esențial pentru înregistrarea tranzacțiilor economice, dar și pentru transmiterea cunoștințelor științifice și religioase. Dezvoltat în jurul anului 3200 î.Hr. de către scribii sumerieni din orașul-stat Uruk, cuneiforma a fost inițial folosit pentru a înregistra tranzacții comerciale, dar a evoluat rapid pentru a include texte literare, religioase și științifice.

De-a lungul timpului, cuneiformul a fost adoptat de diverse culturi care au dominat regiunea, inclusiv de către akkadieni, asirieni și babilonieni, fiind folosit pentru a scrie mai multe limbi diferite. Importanța acestei forme de scriere în înțelegerea civilizațiilor din Mesopotamia este crucială, deoarece ne oferă informații nu doar despre economie și politică, dar și despre științele exacte și umaniste din acea epocă.

Rolul cuneiformei în știința antică

Un exemplu remarcabil al utilizării cuneiformei în știință este descoperirea faptului că astronomii babilonieni foloseau calcule geometrice complexe pentru a prezice mișcările planetelor, cum ar fi Jupiter, cu aproape 2.000 de ani înainte ca aceste tehnici să fie redescoperite în Europa medievală. Această descoperire, făcută în 2016, a schimbat complet percepția asupra cunoștințelor astronomice ale babilonienilor, demonstrând că aceștia aveau o înțelegere a cosmosului mult mai avansată decât se credea anterior.

Cercetătorii au fost deosebit de surprinși de faptul că babilonienii foloseau metode matematice sofisticate, similare celor dezvoltate în perioada Renașterii de matematicieni europeni, pentru a prezice fenomene astronomice. Aceasta sugerează că tradiția științifică a fost mult mai avansată în antichitate decât s-a crezut inițial și că aceste cunoștințe au fost pierdute odată cu declinul civilizațiilor mesopotamiene.

Cunoașterea și descoperirea continuă

Deși s-au descoperit și tradus deja sute de mii de tăblițe cuneiforme, se estimează că mai există încă numeroase texte care nu au fost încă descifrate. Fiecare tăbliță descoperită și tradusă adaugă o nouă piesă la puzzle-ul vast al istoriei Mesopotamiei și al civilizațiilor care au folosit această scriere.

Astfel, capacitatea de a citi cuneiforma ne oferă acces la o înțelegere mai profundă a trecutului și a modului în care oamenii antici percepeau lumea înconjurătoare. Aceste texte nu ne oferă doar informații despre viața de zi cu zi, ci și despre evenimentele semnificative din istoria umanității, oferindu-ne o perspectivă asupra modului în care vechii mesopotamieni înțelegeau cosmosul, divinitatea și destinul uman.

În concluzie, tăblițele cuneiforme nu sunt doar relicve ale unei epoci trecute, ci și chei esențiale pentru înțelegerea evoluției cunoașterii umane și a modului în care aceasta a influențat dezvoltarea civilizațiilor de-a lungul mileniilor.