Descoperire surprinzătoare în Pompeii: o analiză ADN dezvăluie adevăruri neașteptate despre victimele erupției

de: Andrei Simion
07 11. 2024
ADN-ul antic contrazice interpretările actuale despre mulajele de gips ale celor patru figuri din Casa Brățării de Aur. (Foto: Parcul Arheologic Pompeii)

Pompeii, orașul antic roman îngropat în cenușă de erupția vulcanului Vezuviu în anul 79 d.Hr., continuă să dezvăluie noi povești, chiar și la aproape două milenii de la distrugerea sa. Descoperirile recente sugerează că celebrele mulaje de gips ale victimelor ar putea ascunde informații complet diferite față de ceea ce s-a crezut până acum. Cercetătorii au utilizat tehnici avansate de analiză a ADN-ului pentru a studia rămășițele umane și a demonta idei de mult timp acceptate despre identitatea și relațiile dintre victimele surprinse în ghips.

Scene tragice, reinterpretate prin analiza ADN

Una dintre cele mai cunoscute scene din Pompeii este cea a unei „familii” de patru persoane care se adăpostesc sub o scară, încercând să scape de furia vulcanului. Timp de mulți ani, arheologii au crezut că această scenă ilustra o familie, cu mama protejându-și copiii și alături de tată. Însă, analiza ADN recentă a dezvăluit un detaliu neașteptat: individul purtător al unei brățări, considerat mama copiilor, este de fapt un bărbat. Mai mult, nu există nicio legătură genetică între acesta și copiii din scenă, ceea ce sugerează că aceștia nu formau o familie biologică.

Aceste rezultate au fost obținute în urma unui studiu realizat de cercetători din Italia, Germania și SUA, publicat în jurnalul științific Current Biology. Echipa de oameni de știință a extras ADN din fragmente osoase amestecate cu ghips, prelevate din 14 mulaje aflate în proces de restaurare. Dintre acestea, cinci au fost analizate detaliat, incluzând și faimoasa scenă de sub scară din Casa Brățării de Aur, o construcție bogat decorată, relatează The Guardian.

Noi perspective asupra relațiilor dintre victimele de la Pompeii

Analiza ADN a revelat detalii fascinante despre originile indivizilor. Individul cu brățară, care era de fapt un bărbat cu păr negru și piele închisă la culoare, ar fi avut strămoși din regiunea Mediteranei de Est sau din nordul Africii, o descoperire care oferă indicii despre diversitatea populației din Pompeii. La rândul lor, cei doi copii din scena sub scară nu aveau nicio legătură genetică cu acest bărbat, iar rezultatele sugerează că nici celălalt adult din scenă nu era tatăl lor.

Pe lângă această descoperire, cercetătorii au analizat și un alt set de mulaje dintr-o scenă faimoasă – doi indivizi găsiți înlănțuiți, din Casa Cryptoporticului. Inițial, arheologii presupuseseră că aceștia ar putea fi mamă și fiică, două surori sau o pereche de îndrăgostiți. Cu toate acestea, noua analiză a respins primele două ipoteze, arătând că unul dintre indivizi era de fapt un bărbat și că cei doi nu erau rude biologice.

Mulaje de gips ale două figuri din Casa Cryptoporticului. (Foto: Parcul Arheologic Pompeii)

Redefinirea interpretărilor clasice și implicațiile istorice

Descoperirile recente pun sub semnul întrebării multe interpretări tradiționale, cum ar fi asocierea bijuteriilor cu feminitatea sau presupunerea că apropierea fizică între victime indică o legătură biologică. De asemenea, cercetătorii sugerează că restauratorii ar fi putut, în trecut, să ajusteze pozițiile mulajelor pentru a înlesni anumite narațiuni romantice sau dramatice. Totuși, nu toate teoriile anterioare au fost infirmate. De exemplu, un alt mulaj studiat din Vila Misterelor, un bărbat găsit singur într-o cameră, a fost confirmat a fi localnic din Pompeii, așa cum se credea inițial.

Profesorul Andrew Wallace-Hadrill de la Universitatea Cambridge, care nu a fost implicat direct în studiu, a subliniat importanța acestei noi evidențe ADN, menționând că ea contrazice multe interpretări romantice și ne oferă o imagine mai realistă despre diversitatea populației din Pompeii. „Într-o societate unde sclavia era răspândită, ne putem aștepta la o diversitate semnificativă,” a explicat el, punctând că identificarea unui individ cu trăsături africane sugerează prezența unor sclavi sau migranți în oraș.

Profesorul Phil Perkins de la Open University a adăugat că acest studiu ne oferă o perspectivă mai largă asupra mobilității umane din zona Mediteranei în perioada romană. „Oamenii din Pompeii nu erau neapărat romani din Roma, ci mai degrabă oameni din întreaga regiune mediteraneană, ceea ce subliniază diversitatea acestui oraș antic,” a declarat el.

Concluzie: ADN-ul schimbă istoria Pompeii

Aceste noi descoperiri nu doar rescriu istoria victimelor din Pompeii, ci și confirmă că tehnologia modernă poate schimba înțelegerea asupra unor evenimente din trecut. Cercetătorii speră că acest tip de analiză ADN va contribui la o viziune mai nuanțată și autentică asupra vieții în Pompeii, oferindu-ne detalii mai clare despre relațiile și originile victimelor prinse în această tragedie istorică.