De ce toți oamenii cu ochii albaștri sunt „înrudiți”. Detaliul care îi face speciali
În tapiseria colorată a diversității umane, culoarea ochilor iese în evidență ca o trăsătură fascinantă. Mai mult de unul din patru oameni din Statele Unite au ochi albaștri, o statistică care variază în diferite regiuni. Regatul Unit se laudă cu trei din șapte persoane cu ochi albaștri, în timp ce în Țările de Jos, sunt trei din cinci, iar în Islanda, trei persoane din patru au o privire albastră captivantă. Află de ce toți oamenii cu ochii albaștri ar fi „înrudiți” între ei.
Prevalența ochilor albaștri provoacă curiozitate, mai ales când se ia în considerare deficitul de nuanțe albastre care apar în mod natural în regnul animal. În mod surprinzător, secretul nu constă în existența ochilor albaștri, ci în jocul complicat de lumină și melanină.
Optometristul autorizat Gary Heiting dezvăluie misterul, explicând că melanina, pigmentul responsabil pentru culoarea ochilor, este în mod inerent maro. Niciun pigment nu corespunde în mod specific verdelui sau albastrului. Iluzia diferitelor culori ale ochilor apare din modul în care lumina interacționează cu straturile irisului, reflectând înapoi nuanțe variate. Fenomenul nu este exclusiv uman; animalele prezintă, de asemenea, efecte optice rezultate din împrăștierea luminii, interferența sau difracția de către structurile microscopice din țesuturile lor.
Pentru a înțelege acest fenomen, imaginează-ți lumina soarelui ca pe Ant-Man navigând pe o cursă cu obstacole. În vidul spațiului, lumina soarelui este albă, dar la intrarea în atmosfera Pământului plină cu particule microscopice, se împrăștie. Lungimile de undă albastre și violete, fiind mai mici, sar mai mult, creând aspectul albastru al cerului. Această împrăștiere a luminii este cunoscută sub numele de împrăștiere Tyndall și un efect similar are loc în ochi, numit împrăștiere Rayleigh.
Oamenii cu ochii albaștri au același strămoș
Culoarea albastră a ochilor umani este atribuită împrăștierii luminii albe cu mici particule de proteine în iris. Ochii verzi rezultă din același efect de împrăștiere, diferențele de conținut de melanină influențând absorbția sau reflectarea luminii. Complexitatea arhitecturii irisului și a nivelurilor de melanină explică de ce culoarea ochilor se poate schimba aparent în diferite condiții de iluminare.
Același efect de împrăștiere dă naștere la culoarea albastră la multe păsări, unde penele prezintă mici buzunare de membrană umplute cu aer care împrăștie lumina. Cu toate acestea, este esențial să rețineți că niciun pigment albastru nu poate fi izolat din țesuturi în aceste cazuri. În esență, ochii albaștri, fie la oameni, fie la animale, sunt un truc vizual orchestrat de fizica luminii.
Aprofundarea în istoria evolutivă a ochilor albaștri adaugă un alt strat de intriga. Profesorul Hans Eiberg, de la Universitatea din Copenhaga, a descoperit că toți indivizii cu ochi albaștri au un strămoș comun. Inițial, oamenii aveau în mod universal ochi căprui până când a apărut o mutație genetică care afectează gena OCA2, creând un „comutator” care a oprit capacitatea de a produce ochi căprui. Toți oamenii cu ochi albaștri au moștenit același comutator exact în același loc din ADN-ul lor, legându-i de un strămoș singular.
Aspectul particular al acestei mutații genetice este lipsa ei aparentă de avantaj evolutiv. Spre deosebire de adaptări precum pielea mai palidă și toleranța la lactoză, care au ajutat populațiile din anumite regiuni, mutația care duce la ochi albaștri pare neutră în impactul său. Acesta servește ca o mărturie a amestecului constant al naturii a genomului uman, experimentând modificări genetice fără un beneficiu funcțional clar, potrvit IFL Science.