De ce scădem în înălțime pe măsură ce îmbătrânim? Fenomenul misterios, explicat de oamenii de știință
Vertebrele zdrobite și discurile degenerate sunt doar două dintre lucrurile la care ar trebui să te aștepți, odată ce îmbătrânești. Iată ce explică cercetătorii despre scăderea în înălțime, odată cu înaintarea în vârstă.
De ce scădem în înălțime
Coloana vertebrală poate începe să se micșoreze încă de la 30 de ani, lăsându-te să te uiți neputincios la acele obiecte pe care le ai într-un dulap de sus.
Cauzele acestui fenomen treptat sunt variate, poate cea mai evidentă fiind o creștere a curburii coloanei vertebrale. Aplecarea legată de vârstă este cunoscută sub numele de cifoză și apare pe măsură ce fibrele noastre musculare scad de-a lungul anilor. Ca urmare, mușchii din jurul coloanei vertebrale devin mai slabi și începem să pierdem lupta împotriva gravitației, devenind, în cele din urmă, incapabili să stăm drepți.
Din fericire, însă, cifoza nu este un destin inevitabil și poate fi evitată prin menținerea unui stil de viață activ și făcând exerciții fizice regulate. În mod ideal, asta este ceva la care ar trebui să fim atenți cu toții de-a lungul vieții noastre și este mult mai ușor să evităm cifoza rămânând activi, pe măsură ce îmbătrânim, decât să o inversăm făcând exerciții fizice odată ce suntem în vârstă.
Și, deși curbarea coloanei nu este același lucru cu scăderea în înălțime, alte procese legate de vârstă ne fac să devenim literalmente mai mici. Printre cei mai importanți factori ai acestui fenomen este reducerea densității osoase, despre care se crede că este declanșată de scăderea estrogenului și a testosteronului, pe măsură ce îmbătrânim.
Cum putem evita acest lucru
Deficiențele de vitamina D și o scădere a absorbției renale a calciului la vârstă înaintată pot exacerba acest proces, ducând uneori la o boală osoasă cunoscută sub numele de osteoporoză. Pe măsură ce oasele devin mai slabe și mai poroase, vertebrele care alcătuiesc coloana vertebrală pot fi zdrobite sub propria noastră greutate, producând rupturi cunoscute sub numele de fracturi de compresie.
În mod surprinzător, majoritatea fracturilor de compresie sunt fără durere, motiv pentru care tindem să nu observăm că șira spinării devine din ce în ce mai compactă, în timp. Cu toate acestea, pe măsură ce aceste fracturi se acumulează și mai multe dintre vertebrele noastre sunt strivite, raftul de sus poate deveni din ce în ce mai greu de atins.
Acest efect este adesea agravat de degenerarea discurilor spinale, care stau între vertebrele noastre și acționează ca amortizoare. Începând cu 30 de ani, aceste discuri pot începe să se usuce, devenind din ce în ce mai puțin ferme pe măsură ce pierd apă. Cu 23 de discuri în coloana vertebrală, este nevoie doar de câteva dintre acestea pentru a scădea în înălțime cu câțiva milimetri înainte de a începe să ne observăm micșorarea.
Un stil de viață sănătos poate preveni scăderea în înălțime excesivă. O dietă bogată în vitamina D și calciu, de exemplu, poate ajuta oasele să rămână tinere și să minimizeze riscul fracturilor de compresie, în timp ce exercițiile fizice regulate mențin oasele puternice și reduc posibilitatea de a dezvolta osteoporoză.