Cum au ajuns să se strice legumele și fructele românilor. Putrezesc în câmp și prin ferme, nu le cumpără nimeni

România, cunoscută pentru producția sa agricolă bogată, se confruntă cu o problemă alarmantă: legumele și fructele cultivate cu greu de fermieri ajung să putrezească în câmp sau în ferme, deoarece nu există suficiente soluții pentru procesare și vânzare.

Deși este sezonul murăturilor și al conservelor, o mare parte din această producție agricolă ajunge, din păcate, la gunoi. Lipsa capacităților de procesare și depozitare este unul dintre principalele motive pentru care agricultura românească riscă să piardă o mare parte din recolta anuală.

Lipsa fabricilor de procesare și impactul asupra fermierilor

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru fermierii români este absența fabricilor de procesare care ar putea transforma recoltele în produse finite, cum ar fi conservele sau sucurile de fructe. În ciuda faptului că fermierii au solicitat fonduri europene în valoare de peste un miliard de euro pentru a construi astfel de linii de procesare, proiectele se mișcă lent. Birocrația și termenele lungi pentru obținerea avizelor și autorizațiilor amână finalizarea acestor proiecte, lăsând fermierii fără alternative viabile pentru a valorifica recolta.

Eduard Marinca, șef de proiecte al unei cooperative din Giurgiu, a declarat că așteaptă deja de trei ani pentru a obține avizele necesare pentru construirea unei fabrici de procesare. Acest proiect ar putea salva legume precum roșiile, ardeii, cartofii și ceapa care, în lipsa unei piețe de desfacere, nu sunt acceptate în magazine sau piețe și, în final, ajung să fie aruncate. Aceasta este o situație comună pentru mulți fermieri din România, care sunt forțați să arunce între 25 și 30% din producție din cauza lipsei de infrastructură și a dificultăților de vânzare.

Cele 5 declarații controversate ale lui Trump despre NATO care ridică întrebări privind viitorul Alianței

Ambasadorul Turciei, critici dure la adresa României pentru lipsa autostrăzilor: „600 de kilometri până la Istanbul și facem zece ore. Este inacceptabil”

Problema finanțării și soluțiile de viitor

Deși există o cerere mare pentru fonduri europene destinate agriculturii, finalizarea proiectelor este extrem de complicată și îndelungată. Procedurile de obținere a fondurilor sunt încetinite de termene lungi impuse de AFIR, ceea ce duce la întârzieri în implementarea proiectelor. În plus, fluctuațiile prețurilor materialelor de construcție fac ca investițiile să fie și mai dificil de gestionat. Acest lucru a fost subliniat de Vlad Gheorghe, președintele Organizației Producătorilor Agricoli de Legume și Fructe, care a precizat că prețurile cresc rapid înainte ca fermierii să primească fondurile necesare pentru construcția fabricilor.

Un alt exemplu care ilustrează dificultățile întâmpinate de fermieri este o fabrică din Vidra, Giurgiu. Aceasta a fost construită pentru a procesa legumele locale, însă, din diverse motive, nu a funcționat niciodată. Utilajele pentru procesare au fost fie vândute, fie preluate de alte firme, lăsând fermierii fără infrastructura necesară pentru a-și valorifica recoltele. În acest timp, România continuă să importe conserve și murături din străinătate, în ciuda potențialului agricol imens pe care îl are.

Consecințele economice și importurile masive

Această situație are consecințe directe asupra economiei locale și naționale. Potrivit Institutului Național de Statistică, pentru fiecare borcan de bulion produs în România, importăm 14 borcane din străinătate pentru a satisface cererea internă. Această dependență de produsele din import subminează agricultura locală și îi lasă pe fermieri într-o situație dificilă.

Pentru ca România să-și valorifice întregul potențial agricol, este esențial să se finalizeze cât mai rapid proiectele de procesare și depozitare. Doar astfel fermierii vor putea să-și vândă produsele la prețuri competitive și să reducă pierderile masive din fiecare an.

Fără soluții rapide și eficiente, legumele și fructele românești vor continua să putrezească în câmpuri, iar fermierii vor rămâne captivi într-un sistem birocratic lent și ineficient.