Cum ajunge aurul la suprafața Pământului: un mecanism descoperit recent de cercetători
Aurul, un metal prețios cu o valoare simbolică și economică uriașă, este mai comun decât s-ar crede dacă analizăm compoziția internă a Pământului. Totuși, cea mai mare parte a acestuia rămâne captivă adânc în manta. O echipă internațională de cercetători, inclusiv un profesor de la Universitatea din Michigan, a dezvăluit un mecanism care explică modul în care aurul reușește să ajungă din manta la suprafață. Studiul lor oferă perspective valoroase asupra formării zăcămintelor de aur și poate avea implicații semnificative pentru viitoarele explorări.
Complexul aur-trisulf: cheia mobilității aurului
Deși aurul este inert în manta și are tendința de a rămâne acolo, cercetătorii au descoperit că prezența unui fluid bogat în sulf schimbă complet dinamica. În condițiile specifice de presiune și temperatură, aurul formează legături moleculare puternice cu trei ioni de sulf, creând ceea ce este cunoscut drept complexul aur-trisulf. Acest complex este extrem de mobil în magmă, permițând aurului să fie transportat către zonele superioare ale Pământului.
Studiul s-a bazat pe experimente de laborator care au recreat condițiile din manta, incluzând presiuni și temperaturi extreme. Rezultatele au fost apoi integrate într-un model termodinamic, care a fost aplicat la condiții reale, oferind o înțelegere detaliată a procesului. În mod specific, complexul aur-trisulf se formează la adâncimi cuprinse între 50 și 80 de kilometri, sub vulcanii activi. Magma rezultată, bogată în aur, urcă spre suprafață prin procese geologice naturale.
Rolul zonelor de subducție în formarea zăcămintelor de aur
Un loc esențial pentru această dinamică sunt zonele de subducție, unde o placă tectonică se scufundă sub alta. Pe măsură ce placa subductantă se topește în manta, ea eliberează fluide bogate în sulf, esențiale pentru formarea magmei aurifere. Această magmă, odată ajunsă la suprafață, suferă procese de degazare și circulație hidrotermală, concentrând aurul în vene și clustere care pot fi exploatate.
Adam Simon, coautor al studiului și profesor de științe ale Pământului la Universitatea din Michigan, explică: „Pe toate continentele din jurul Oceanului Pacific, de la Noua Zeelandă până în Chile, avem numeroși vulcani activi, toți localizați în zone de subducție. Aceleași procese care cauzează erupțiile vulcanice stau și la baza formării zăcămintelor de aur.”
Aceste descoperiri nu doar că explică de ce anumite zone de subducție produc zăcăminte aurifere bogate, ci și îmbunătățesc semnificativ înțelegerea generală a proceselor care conduc la formarea acestora. Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, reprezintă un pas major în domeniu, oferind un cadru robust pentru cercetări viitoare și explorări mai eficiente.
Concluzie: un pas înainte în explorarea resurselor naturale
Mecanismul descoperit oferă o privire detaliată asupra modului în care aurul, captiv în manta, reușește să fie adus la suprafață și concentrat în zăcăminte.
Aceste cunoștințe nu doar că ajută la înțelegerea geologică, ci pot ghida și viitoarele explorări în identificarea unor zăcăminte aurifere noi.