Cum a funcționat ”rețeta” Nordis în ultimii ani. Lovitura majoră pentru investițiile imobiliare din România, încrederea în dezvoltatori

Scandalul Nordis a zguduit serios piața imobiliară din România, generând temeri și reticență în rândul clienților care doreau să investească în sectorul imobiliar. În ciuda acestei situații, investițiile imobiliare rămân o opțiune populară pentru plasamente sigure, având un randament minim estimat la 7% pe an. Cu toate acestea, succesul unei astfel de investiții depinde de numeroși factori, printre care solvabilitatea dezvoltatorului, contractele transparente și modul de gestionare a riscurilor.

Vulnerabilitățile din „rețeta” Nordis și consecințele sale

Nordis Management SRL, un dezvoltator imobiliar cunoscut pentru campaniile de marketing agresive, a devenit rapid o prezență importantă pe piața rezidențială românească. La prima vedere, modelul de afaceri părea simplu: investitorii achiziționau apartamente în stadiul de proiect, iar dezvoltatorul folosea fondurile pentru a finaliza construcția. Problemele au început să apară când termenele de finalizare a proiectelor au fost amânate repetat, iar lucrările s-au oprit în unele cazuri.

Una dintre principalele probleme a fost reprezentată de situația financiară a companiei. În 2022, Nordis avea datorii de 566 milioane lei, în timp ce capitalurile proprii erau de doar 2,55 milioane lei, generând un grad de îndatorare colosal de 17.497%. Acest dezechilibru a ridicat semnale de alarmă, deoarece în cazul unui faliment, investitorii nu ar fi avut șanse reale să-și recupereze banii.

Consultantul financiar Ion Soltinschi subliniază că investitorii ar fi putut anticipa aceste probleme dacă ar fi analizat mai atent rapoartele financiare ale companiei și semnalele transmise de marketingul agresiv. El atrage atenția asupra faptului că acest caz ar trebui să fie o lecție atât pentru investitori, cât și pentru autorități, care trebuie să creeze un cadru legal mai strict pentru a preveni astfel de escrocherii.

Cu ce să stropești Crăciunița ca să înflorească spectaculos toată iarna

Ce poți pune în loc de maioneză în salata de boeuf. Secretul marilor chefi pentru a fi mai sănătoasă

Factori de risc și precauții esențiale pentru investitori

Pentru a evita situații similare cu cele de la Nordis, investitorii trebuie să fie atenți la câțiva factori cruciali atunci când aleg să investească în imobiliare:

• Verificarea dezvoltatorului: Este esențial să analizați istoricul dezvoltatorului, inclusiv calitatea construcțiilor realizate anterior și capacitatea acestuia de a respecta termenele. De asemenea, discutați cu alți clienți care au achiziționat proprietăți de la același dezvoltator pentru a avea o imagine completă.
• Valoarea avansului: Nu este recomandat să plătiți un avans mare pentru un proiect aflat doar pe hârtie. Este mai sigur să plătiți avansuri eșalonate, în funcție de evoluția lucrărilor. Astfel, riscul de a pierde o sumă mare de bani este mai redus în cazul în care proiectul nu este finalizat.
• Contractele transparente: Orice investiție imobiliară trebuie să fie susținută de un contract clar, care să specifice clauzele în cazul nefinalizării proiectului. Este recomandat să consultați un specialist pentru a analiza contractul, identificând eventualele clauze abuzive.
• Marketingul exagerat: O campanie de promovare foarte agresivă poate ascunde, adesea, probleme financiare. Este important ca dezvoltatorul să prioritizeze utilizarea fondurilor pentru construcție, nu pentru publicitate excesivă.

Cum a explodat „bula” Nordis

Dezvoltatorul Nordis a reușit să atragă un număr semnificativ de investitori, folosindu-se de promisiuni tentante și campanii de marketing impresionante. Proiectele de lux promovate au creat o imagine de succes, dar în realitate, termenele de finalizare au fost amânate de nenumărate ori, iar lucrările de construcție au stagnat sau chiar s-au oprit în unele cazuri. Pe lângă întârzierea construcțiilor, compania a fost acuzată că a revândut apartamente deja promise altor investitori, fapt care a sporit confuzia și frustrarea clienților.

Datoriile uriașe acumulate de Nordis au ajuns să fie de 175 de ori mai mari decât capitalurile proprii, o situație ce putea fi anticipată dacă investitorii ar fi verificat situația financiară a companiei. Acest grad de îndatorare a arătat clar că, în cazul unei insolvențe, Nordis nu avea resurse pentru a acoperi pierderile investitorilor.

Lecții învățate și riscurile viitoare

Investițiile imobiliare pot fi extrem de profitabile, însă ele implică și riscuri semnificative, mai ales când vine vorba de proiecte aflate în stadiul de dezvoltare. În cazul Nordis, promisiunea unui „randament garantat” de 7% pe an s-a dovedit o capcană pentru investitorii care au crezut în oferta companiei fără a verifica toate detaliile.

Ion Soltinschi avertizează că nu există „randament garantat” în niciun tip de investiție, iar investitorii trebuie să fie conștienți de riscurile la care se expun. Piața imobiliară este influențată de o multitudine de factori, cum ar fi dobânzile de referință, inflația și veniturile populației, iar performanțele unui dezvoltator nu sunt niciodată sigure.

Printre riscurile specifice se numără nefinalizarea proiectului, insolvența dezvoltatorului sau calitatea scăzută a construcției, ceea ce poate afecta valoarea investiției. De asemenea, investițiile în proiecte imobiliare exclusiviste, fără infrastructura necesară (spații verzi, parcări, școli, transport public), pot reduce valoarea reală a proprietății.

Lecții pentru viitorii investitori

Cazul Nordis arată cât de importantă este analiza atentă a fiecărui detaliu atunci când alegi să investești în imobiliare. De la verificarea dezvoltatorului și a situației sale financiare, până la semnarea unui contract clar și echitabil, fiecare pas trebuie să fie făcut cu grijă. Încrederea în dezvoltatori este un aspect esențial, dar aceasta trebuie susținută de transparență și verificări constante.

Pe termen lung, investițiile imobiliare rămân o opțiune atractivă pentru cei care doresc să își diversifice portofoliul, dar succesul depinde în mare măsură de alegerea partenerilor de afaceri și de capacitatea de a evalua riscurile.