Cum a apărut poporul român, istoria detaliată de primii cronicari. Ce nu știm despre începuturile noastre, noi românii

Istoria formării poporului român este încărcată de mituri, necunoscute și, cel mai adesea, de absența unor date precise care să îi contureze începuturile. Această lipsă de informații specifice se datorează în mare parte perioadei în care procesul de etnogeneză a avut loc, o vreme când sursele documentare erau extrem de rare. Cu toate acestea, istoricii, pe baza unor surse documentare indirecte și a izvoarelor istorice, au reușit să avanseze diverse ipoteze referitoare la apariția și evoluția românilor.

Un teritoriu al sintezelor etnice și culturale

După retragerea administrativă și militară a romanilor din Dacia, ordonată de împăratul Aurelian în anul 275 d.Hr., teritoriul a rămas expus invaziilor barbare, dar și a unei posibile continuări a vieții romanizate. În acest spațiu, s-au perindat diverse valuri de migratori, iar păstoritul și agricultura de subzistență au devenit ocupații de bază pentru populațiile care au rămas. Aceasta a fost o perioadă de ample procese etno-culturale, marcând începuturile unei lungi istorii de sinteze etnice și culturale. De exemplu, cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, un amestec de elemente gotice, dacice și sarmatice, ilustrează complexitatea interacțiunilor culturale și etnice din această perioadă.

Vezi și: De ce țara noastră se numește România și nu Dacia: când a fost menționat pentru prima dată numele, cine a fost cel care l-ar fi inventat

Când s-au format românii?

Începând cu secolul VIII d.Hr., diverse culturi arheologice, precum cultura Dridu, evidențiază cristalizarea unor comunități rurale și apariția unui nou etnos în regiunea carpato-danubiană. Aceste comunități, având o economie bazată pe agricultură și păstorit, reflectă o sinteză de influențe slave, romanice, dar și ale altor grupuri etnice care au trăit în zonă. Se presupune că procesul de formare a populației stră-românești s-a definitivat undeva în jurul anului 1000, marcând o etapă importantă în istoria etnogenezei românești.

Silviu Prigoană i-a apărut în vis Adrianei Bahmuțeanu. Ce mesaj i-ar fi transmis acesta fostei sale soții, de pe lumea cealaltă

Cum să-ți dai demisia de la job fără să stai în preaviz. Situațiile în care poți pleca imediat de la locul de muncă

Cronicile care au amintit de prezența românilor

Documentarea istorică a românilor în cronicile medievale occidentale și orientale începe să fie mai consistentă începând cu secolul al XII-lea d.Hr., deși există mențiuni posibile încă din secolul al IX-lea. Cronici precum cele ale lui Moise Chorenati sau Oguzname menționează populații ce pot fi identificate cu stră-românii. În mod particular, cronicile occidentale și orientale din Evul Mediu târziu oferă informații prețioase despre prezența românilor în diverse regiuni și despre interacțiunile lor cu alte popoare. De exemplu, Rudolf din Ems și Jens Enikel pomenesc de existența românilor în Transilvania și zonele învecinate în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

Vezi și: Cele 10 mituri și aberații despre istoria dacilor care te fac mândru că ești român, dar nu ar trebui

Este remarcabil modul în care cronicile medievale au documentat prezența și rolul românilor în diverse evenimente istorice, arătând astfel o continuitate și o evoluție complexă a acestui popor în spațiul european. În plus, mențiunile despre auto-identificarea românilor ca „rumâni” și legăturile lor lingvistice și culturale cu lumea romană subliniază profunzimea și vechimea rădăcinilor lor în istoria europeană.

Astfel, istoria românilor, deși încărcată de necunoscute și lipsită de o documentație abundentă din primele secole ale existenței lor, rămâne un subiect fascinant. Continuă să inspire cercetătorii să descopere mai multe despre începuturile acestui popor și să dezlege misterele etnogenezei sale complexe.

Vezi și: 10 lucruri mai puțin știute despre România