Condamnat la moarte în 1966, un bărbat a fost găsit nevinovat și eliberat după aproape 60 de ani în care a așteptat zilnic execuția

Într-o poveste incredibilă care a adus în prim-plan deficiențele majore ale sistemului judiciar din Japonia, Iwao Hakamata, condamnat la moarte în 1968 pentru o crimă pe care nu a comis-o, a fost eliberat la peste 60 de ani de la condamnare. Aceasta este povestea unuia dintre cele mai grave cazuri de eroare judiciară din lume, care a scos la lumină abuzurile sistemului și a declanșat discuții la nivel internațional privind pedeapsa cu moartea și folosirea confesiunilor forțate.

O condamnare bazată pe o confesiune forțată și probe fabricate

Iwao Hakamata, un fost boxer profesionist care s-a retras din sport și lucra la o fabrică de prelucrare a soiei în Shizuoka, Japonia, a fost arestat în 1966 pentru uciderea brutală a unei familii – proprietarul fabricii, soția acestuia și cei doi copii. Hakamata a devenit rapid suspectul principal al poliției, fiind un bărbat divorțat și având un stil de viață discret. După câteva zile de interogatorii dure, el a mărturisit crima, dar a retras ulterior confesiunea, afirmând că a fost forțat să semneze sub presiune și amenințări.

În ciuda acuzațiilor de abuz în timpul anchetei, două dintre cele trei instanțe l-au condamnat la moarte în 1968, ignorând faptul că Hakamata și-a retras confesiunea și a susținut că probele – inclusiv pantaloni stropiți de sânge – au fost fabricate de poliție, scrie CNN. Unul dintre judecători, care s-a opus condamnării, a demisionat la șase luni după verdict, devastat de imposibilitatea de a opri această eroare judiciară. Această decizie a marcat începutul unui calvar care l-a ținut pe Hakamata în închisoare pentru mai bine de șase decenii, așteptând execuția.

Iwao Hakamada așteaptă aproape 60 de ani să i se pună în aplicare sentința. Justiția din Japonia este una dintre cele mai lente din lume.

Probele ADN și o retragere tardivă a condamnării

Timp de 46 de ani, Iwao Hakamata a fost închis în așteptarea aplicării pedepsei capitale. În 2014, o probă ADN crucială a fost descoperită, demonstrând că sângele găsit pe hainele incriminatoare nu aparținea nici lui, nici victimelor. În ciuda acestei dovezi clare de nevinovăție, procesul legal de revizuire a durat ani de zile. Curtea Districtuală din Shizuoka a ordonat un nou proces, dar din motive necunoscute, acesta a fost suspendat de Curtea Supremă, care a reluat cazul abia în 2023.

Un avion s-a prăbușit peste o casă în Franța. Doi oameni au murit, care a fost cauza accidentului

Zodiile care vor avea sărbători de coșmar. Vor intra cu stângul în anul 2025

În cele din urmă, Hakamata a fost declarat nevinovat și achitat în 2024. Acest eveniment a stârnit o undă de șoc atât în Japonia, cât și la nivel internațional, declanșând o dezbatere amplă despre rolul confesiunilor forțate în condamnările din Japonia și despre etica aplicării pedepsei cu moartea. În Japonia, țară care încă menține această pedeapsă, 99% dintre cazuri se finalizează cu condamnări, majoritatea bazându-se pe confesiuni, deseori obținute în urma torturii psihice și fizice.

Imagini de la locul crimei care a dus la condamnarea lui Hakamata. Șeful său, soția acestuia și cei doi copii au fost uciși în locuința lor, care a fost ulterior incendiată. Crima și incendiul au avut loc pe 30 iunie 1966. (Foto: CNN)

O bătălie pentru dreptate care a durat mai mult de o viață

Cazul lui Hakamata este doar unul dintre numeroasele exemple de abuzuri judiciare din Japonia. După condamnarea sa, Hakamata a petrecut mai bine de jumătate din viață în închisoare, trăind sub teroarea constantă a execuției iminente. În toți acești ani, a fost deținut în izolare și a avut acces extrem de limitat la lumea exterioară, o practică comună în rândul condamnaților la moarte din Japonia.

Conform unui raport publicat de The Guardian, situația lui Hakamata nu este unică. Un alt caz recent, care a atras atenția presei internaționale, este cel al unui bărbat condamnat la moarte în 1978 și care așteaptă de 45 de ani aplicarea sentinței. Ajuns la 88 de ani, acest bărbat încă speră la o eliberare, fiind convins că justiția va triumfa în cele din urmă. Aceste cazuri scot în evidență un sistem judiciar care prioritizează obținerea confesiunilor, chiar și în detrimentul căutării adevărului.

Hakamata, surprins aici într-o fotografie din 1957, a fost pentru scurt timp boxer profesionist. Decenii după retragerea sa, fosta sa asociație de box a organizat proteste pentru susținerea unui nou proces. (Foto: CNN)

Impactul psihologic al încarcerării pe termen lung

În ciuda achitării sale, efectele devastatoare ale anilor petrecuți în închisoare sunt ireversibile pentru Hakamata. După ce a fost eliberat în 2014, starea sa mentală a continuat să se deterioreze. Potrivit surorii sale, Hideko, care a militat neîncetat pentru eliberarea fratelui ei, Hakamata trăiește într-o lume proprie, rareori comunicând cu cei din jur. „Uneori zâmbește fericit, dar asta se întâmplă doar când este în propria sa iluzie”, a spus Hideko.

Deși eliberarea a reprezentat un triumf pentru cei care au militat pentru dreptate, Hakamata este doar umbra omului care a fost odată. Timpul petrecut în detenție i-a afectat profund sănătatea mintală, iar capacitatea sa de a recunoaște realitatea s-a deteriorat. Cu toate acestea, în ultimii ani de libertate, Hakamata a început să se bucure de câteva mici plăceri ale vieții – a adoptat două pisici și, în fiecare după-amiază, își petrece timpul alături de un grup de susținători care îl scot la plimbare, unde își cumpără prăjituri și sucuri.

Tratamentul deținuților și condițiile de încarcerare ale condamnaților la moarte sunt foarte controversate.

O lecție dureroasă pentru sistemul judiciar

Cazul lui Iwao Hakamata a scos la lumină nu doar eroarea judiciară, ci și problemele profunde ale sistemului legal japonez. O societate care încă păstrează pedeapsa cu moartea și un sistem judiciar care se bazează pe confesiuni forțate au fost puternic criticate de organizațiile internaționale, precum Amnesty International. Aceste organizații au subliniat necesitatea unei reforme profunde, care să protejeze drepturile fundamentale ale celor acuzați și să prevină alte astfel de erori tragice.

Deși Hakamata a fost în cele din urmă exonerat, povestea sa rămâne un memento al fragilității sistemului judiciar și al necesității unei justiții mai corecte și transparente. Astăzi, Hakamata poate trăi liber, dar anii pierduți și traumele suferite nu vor putea fi niciodată recuperate.