Cele mai mari salarii din România, la o mână de directori care alimentează cea mai criză din ultimul deceniu. Cât câștigă șefii de la energie

În contextul crizei energetice actuale, cu pene de curent frecvente și dependență de importuri la prețuri exorbitante, atenția se îndreaptă și asupra salariilor impresionante ale directorilor din principalele companii energetice de stat din România. Aceste salarii, care se numără printre cele mai mari din țară, contrastează puternic cu problemele sistemice și ineficiențele care afectează sectorul energetic.

Salariile directorilor de la Hidroelectrica

Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din România, deținut majoritar de stat prin Ministerul Energiei, este renumită nu doar pentru producția sa, ci și pentru salariile generoase ale conducerii. Karoly Borbely, șeful Directoratului, câștigă peste 72.000 de lei pe lună. În 2023, Borbely a primit 44.000 de lei net pentru rolul său în Consiliul de Supraveghere și 72.000 de lei net ca director general al Hidroelectrica. Membrii Consiliului de Supraveghere primesc și ei indemnizații fixe lunare de 13.350 de lei, plus componente variabile legate de performanțele companiei.

Aceste remunerații ridicate vin în contextul în care Hidroelectrica, la fel ca întregul sistem energetic, se confruntă cu probleme majore de infrastructură și eficiență. În loc să investească masiv în modernizarea rețelelor și creșterea capacităților de producție, compania a fost nevoită să se bazeze pe importuri scumpe pentru a acoperi cererea internă.

Veniturile la Nuclearelectrica

Nuclearelectrica, o altă companie energetică de stat, unde statul român deține 82% din acțiuni prin Ministerul Energiei, aplică principii similare de guvernanță corporativă. Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica, a câștigat în medie 76.000 de lei pe lună în 2023. În cele 11 luni de la numirea sa, Ghiță a încasat un total de 840.965 de lei. În plus, președintele Consiliului de Administrație, Teodor Minodor Chirică, a câștigat o medie lunară de 16.700 de lei în aceeași perioadă.

Statuia din Parcul Cișmigiu ce potolește setea trecătorilor de aproape 100 de ani. Cum și-a găsit sfârșitul Sissi Ștefanidi la doar 21 de ani

Cine beneficiază de pensia de urmaș, la final de 2024. Cum se calculează aceasta, de fapt

Aceste cifre ilustrează discrepanța dintre salariile conducerii și situația reală a sectorului energetic, care se confruntă cu deficiențe semnificative în ceea ce privește investițiile în infrastructură și eficiența operațională. Deși companiile energetice de stat plătesc salarii substanțiale, problemele de fond rămân nerezolvate, afectând atât securitatea energetică, cât și costurile pentru consumatori.

Situația la Transelectrica

Transelectrica, compania națională de transport al energiei electrice, este un alt exemplu de remunerații generoase pentru directorii săi. Ștefăniță Munteanu, directorul pe perioadă limitată, a câștigat în medie 60.000 de lei pe lună în 2023, încasând un total de 427.595 de lei pentru cele șapte luni de activitate. Un membru simplu al Consiliului de Supraveghere a câștigat în medie 10.500 de lei pe lună.

În ciuda acestor salarii mari, Transelectrica se confruntă cu provocări majore legate de modernizarea rețelei de transport și asigurarea stabilității sistemului energetic național. Investițiile insuficiente și gestionarea ineficientă contribuie la problemele curente, inclusiv la necesitatea importurilor de energie pentru a compensa deficitul de producție internă.

Concluzii și perspective

Salariile mari ale directorilor din companiile energetice de stat din România reflectă o politică de remunerație care nu pare să fie corelată cu performanțele și eficiența acestor companii. În contextul crizei energetice actuale, cu pene de curent și dependență de importuri scumpe, aceste remunerații ridicate pun în evidență problemele structurale ale sistemului energetic.

Pentru a aborda aceste provocări, este esențial ca autoritățile să promoveze investiții semnificative în modernizarea infrastructurii energetice, creșterea capacităților de producție internă și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă. De asemenea, transparența și responsabilitatea în gestionarea fondurilor publice și a remunerațiilor din sectorul energetic trebuie să devină priorități pentru a asigura un sistem energetic sustenabil și eficient pe termen lung.

Prin urmare, reforma sectorului energetic trebuie să includă atât măsuri de eficientizare a managementului companiilor de stat, cât și investiții strategice în infrastructură și tehnologii moderne. Numai astfel România poate depăși criza energetică actuală și poate asigura stabilitatea și securitatea energetică pentru viitor.