Cele mai ciudate superstiții și obiceiuri ale românilor: Mortul nu se atinge cu mâna stângă, iar umbrela deschisă în casă aduce 5 ani de ghinion

Cultura românească, învăluită în mister și tradiție, este bogată în obiceiuri și superstiții care își găsesc rădăcinile în adâncul timpului.

Aceste practici, care marchează momentele cheie ale vieții precum nașterea, căsătoria, decesul dar și evenimentele cotidiene, sunt mai mult decât simple credințe populare; ele sunt expresia vie a unui popor care și-a păstrat identitatea culturală prin veacuri.

Nașterea și botezul: sărbătoarea vieții

Nașterea unui copil este întâmpinată cu un amestec de bucurie și precauție, înconjurată de numeroase superstiții menite să protejeze atât mama, cât și nou-născutul. Este o credință răspândită că în primele 40 de zile după naștere, mama și copilul sunt vulnerabili la energii negative și „deochi”, motiv pentru care vizitele sunt descurajate. Această perioadă de izolare simbolizează o etapă de purificare și adaptare la noua lume.

Botezul, considerat primul pas important în viața spirituală a copilului, este însoțit de obiceiul de a plasa în leagăn obiecte cu semnificații specifice: monede pentru prosperitate, un creion pentru înțelepciune, simbolizând dorința ca nou-născutul să crească sănătos, înțelept și bogat. Alegerea nașilor, văzută ca o decizie de o importanță crucială, implică alegerea unui cuplu care va avea un rol spiritual semnificativ în viața copilului.

Cum arată acum și ce familie frumoasă are Laura Bretan. Imaginile superbe postate de fosta câștigătoare de la Românii au talent de Ziua Recunoștinței

BEC: Voturile din primul tur al alegerilor prezidențiale vor fi renumărate în acest weekend

Vezi și: Tradiția de la botez pe care românii au uitat-o. Ce trebuie să oferi bebelușului pe care îl creștinezi

Nunta: O simfonie de obiceiuri ancestrale

Nunta românească este un spectacol tradițional care îmbină veselia cu ritualul. „Furatul miresei” este un obicei plin de semnificații, reprezentând trecerea miresei de la familia ei la cea a mirelui, un joc simbolic care testează dedicarea și vitejia mirelui.

Dansul găinii, deși mai rar întâlnit în zilele moderne, era un ritual de fertilitate și abundență, găina sacrificată simbolizând dorința de prosperitate și copii mulți în noua familie. Superstiția ca mirele și mireasa să nu se vadă înaintea ceremoniei și ca mireasa să intre în biserică cu piciorul drept sunt practici menite să îndepărteze ghinionul și să asigure un început favorabil căsniciei.

Vezi și: Cele mai vechi obiceiuri de la nunți. De unde au apărut

Înmormântare: Omagiul final

Practicile funerare sunt învăluite în superstiții, de la interdicția de a atinge mortul cu mâna stângă, până la necesitatea deschiderii unei ferestre pentru a permite sufletului să părăsească lumea. „Pomana mortului” este un ritual de împărtășire și comemorare, menit să asigure pacea sufletului plecat.

Superstiții cotidiene și de sărbători în cultura românească

Superstiții legate de casă

Când te muți într-o locuință nouă, aducerea unei mături vechi este considerată un semn de ghinion, la fel ca și rămânerea fără sare sau păstrarea solniței goale. Nu este bine să lași cuțitul cu tăișul în sus, să întorci pâinea cu fundul în sus, să duci gunoiul seara, să fluieri sau să deschizi o umbrelă în casă. În prima zi a anului, este important ca un bărbat să intre primul în casă. O pisică neagră care îți iese în cale necesită să faci trei pași înapoi și să scuipi în sân pentru a evita ghinionul.

Vezi și: Cele mai ciudate tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în lume. Prin ce se remarcă România

Superstiții legate de bani și mâncărime

Mâncărimea palmelor are semnificații specifice: dacă palma dreaptă te mănâncă, se spune că vei primi bani, în timp ce mâncărimea în palma stângă prevestește cheltuieli. Această superstiție reflectă dualitatea norocului și ghinionului în viața financiară, încurajând prudența și optimismul.

Superstițiile despre ghinion

Ghinionul este un element central în multe superstiții românești. Ruperea unei oglinzi aduce cu sine șapte ani de ghinion, simbolizând distrugerea unității de sine și dezintegrarea armoniei personale. Cearta în familie este văzută ca un magnet pentru energii negative, iar incapacitatea de a opri sughițul semnalează că cineva te bârfește, sugerând vulnerabilitatea la vorbele și gândurile altora.

Locul la masă și semnele naturii

A ședea pe colțul mesei poate întârzia căsătoria, reflectând anxietățile sociale legate de statutul marital. Ploaia este interpretată ca un semn de noroc și binecuvântare, în special în ziua nunții, prevestind abundență și fertilitate pentru cuplul proaspăt căsătorit.

Florile în dar, pisica neagră și alte credințe

Oferirea florilor în număr par este rezervată ritualurilor funerare, în timp ce numărul impar simbolizează viața și celebrarea. Pisicile negre sunt adesea asociate cu ghinionul, o credință care își are rădăcinile în mitologia europeană despre vrăjitoare și magie neagră. De asemenea, turnarea alcoolului într-un pahar care nu este gol poate „spăla” norocul, în timp ce sticla spartă este considerată un semn bun, prevestind noroc și eliberare de energii vechi.

Numărul 13 și momentele de viață

Numărul 13 este învăluit în superstiții, fiind adesea evitat în numerotarea etajelor, a apartamentelor sau în planificarea evenimentelor importante, datorită asocierii sale cu ghinionul. În contrast, norocul în ziua nunții este cultivat prin diverse rituri, inclusiv evitarea întâlnirii mirilor înainte de ceremonie și alegerea cu atenție a îmbrăcămintei pentru Paște și Revelion, în speranța atragerii norocului și prosperității.

Aceste superstiții și tradiții, de la cele legate de momentele pivot ale vieții până la practicile zilnice, împletesc un portret viu al culturii românești. Ele sunt amprenta unui popor care a știut întotdeauna să îmbine sacralitatea cu profanul, magia cu cotidianul, oferind o lecție de viață despre puterea credinței și a comunității. În aceste obiceiuri și superstiții se reflectă nu doar un mod de a înțelege lumea, ci și un mod de a trăi, un dans etern între tradiție și modernitate, între trecut și prezent, care continuă să definească și să modeleze identitatea românească.