Cel mai bogat om din Germania, urmașul unui mare nazist. Averea sa, construită pe spatele evreilor persecutați de Hitler

Klaus-Michael Kuehne, una dintre cele mai puternice figuri din afacerile globale și cel mai bogat om din Germania, poartă o moștenire grea. Averea sa impresionantă, care s-a extins pe parcursul decadelor, are rădăcini adânc înfipte în perioada nazistă, când familia sa a profitat de persecuția evreilor și de sistemul economic implementat de regimul lui Adolf Hitler. În mod constant, Kuehne a evitat să-și confrunte public acest trecut, refuzând să publice un studiu comandat despre istoria companiei sale în timpul celui de-al Treilea Reich. Această tăcere îi umbrește imaginea și ridică întrebări despre modul în care a fost construită averea sa.

Cum a început totul: profit din persecuția evreilor

Totul a început în 1933, anul în care Adolf Hitler a preluat puterea în Germania. Familia Kuehne, reprezentată de frații Alfred și Werner Kuehne, tatăl și unchiul lui Klaus-Michael, a profitat rapid de noul regim și de politica sa antisemită. La doar câteva luni după ce Hitler a devenit cancelar, frații Kuehne l-au eliminat pe partenerul lor evreu, Adolf Maass, din compania Kuehne + Nagel, o firmă de logistică fondată în Hamburg. Maass, care deținea 45% din companie, a fost forțat să-și cedeze acțiunile fără a primi vreo compensație, sub pretextul că nu își putea îndeplini obligațiile financiare față de firmă.

Acest proces, cunoscut drept „arianizare”, a fost o practică frecvent utilizată de naziști pentru a elimina evreii din structurile economice și pentru a transfera controlul afacerilor către germani ne-evrei. În cazul familiei Kuehne, eliminarea lui Maass a fost doar începutul unei perioade de expansiune economică masivă. De-a lungul următorilor ani, Kuehne + Nagel a devenit o „companie model” pentru regimul nazist, bucurându-se de favoruri și recunoaștere oficială din partea autorităților germane.

Transportul bunurilor jefuite de la evrei

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale activității firmei Kuehne + Nagel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost implicarea sa în transportul bunurilor furate de la evrei. După ce naziștii au început deportarea evreilor din Europa de Vest, o parte semnificativă a averilor acestora, inclusiv mobilier, obiecte de artă și alte bunuri de valoare, a fost transportată în Germania, unde a fost redistribuită populației germane. Compania Kuehne + Nagel a fost unul dintre principalii operatori de logistică implicați în această „operațiune de mobilier”, cum a fost numită de autoritățile naziste.

Calitatea aerului din Capitală s-a înrăutățit considerabil. Principala sursă de poluare

Cum arăta în tinerețe Angelina Jolie. Imagini de colecție cu celebra actriță

În perioada 1942-1944, Kuehne + Nagel a coordonat transportul a sute de nave pline cu bunuri jefuite din locuințele evreilor deportați, în special din Amsterdam și Paris. Aceste bunuri erau trimise în orașe din Germania, unde erau vândute sau distribuite. O parte din aceste transporturi nu au ajuns la destinație, iar o serie de lucrări de artă deosebit de valoroase, printre care tablouri de Matisse, Picasso și Cézanne, au fost pierdute pe drum.

Anchetarea familiei Kuehne după război

După încheierea războiului, Alfred și Werner Kuehne au fost anchetați de autoritățile britanice și americane. Deși erau considerați „industrialiști naziști de rang înalt” și chiar „mari naziști” de către forțele aliate, frații Kuehne au fost tratați surprinzător de blând în timpul procedurilor de denazificare. Ei au fost clasificați drept „simpatizanți” ai regimului, ceea ce însemna că nu au fost direct implicați în crimele regimului nazist, deși beneficiile economice obținute în urma acestor politici erau evidente.

Un document secret, găsit ulterior în arhivele din Bremen, indică faptul că agențiile de informații britanice și americane au exercitat presiuni asupra comisiilor de denazificare pentru a-i proteja pe frații Kuehne și pentru a le permite să-și continue activitatea economică, considerată vitală pentru reconstrucția postbelică a Germaniei de Vest. Astfel, averea și activele companiei, care fuseseră înghețate temporar, le-au fost returnate, iar frații Kuehne și-au reluat pozițiile de conducere la Kuehne + Nagel.

Refuzul de a confrunta trecutul

În 2014, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la înființarea companiei, Klaus-Michael Kuehne a comandat un studiu asupra istoriei firmei. Studiul, realizat de un institut de cercetare independent, a inclus un capitol detaliat despre activitățile firmei în timpul regimului nazist, dar când a primit rezultatele, Kuehne a refuzat să le publice. În timpul unei conferințe telefonice cu cercetătorii, el a afirmat că „tatăl său nu a fost nazist” și că nu vede niciun motiv pentru a face public acest capitol al istoriei firmei.

Refuzul lui Kuehne de a-și confrunta trecutul a atras critici acerbe, mai ales în contextul unei ascensiuni a revizionismului istoric în Germania. Henning Bleyl, director al Fundației Heinrich Böll, a criticat această atitudine, spunând că Kuehne se aliniază astfel cu cei care încearcă să „spală” istoria Germaniei de crimele sale naziste. Potrivit lui Bleyl, este esențial ca cei care au beneficiat de pe urma regimului nazist să recunoască rolul lor în acele evenimente, mai ales într-un moment în care extrema dreaptă câștigă teren în Europa.

Moștenirea controversată a familiei Kuehne

Astăzi, Klaus-Michael Kuehne conduce un imperiu global, cu venituri anuale de miliarde de dolari și peste 80.000 de angajați în întreaga lume. Deși a investit sume considerabile în diverse cauze caritabile, refuzul său de a aborda public rolul pe care familia sa l-a jucat în regimul nazist rămâne o umbră asupra moștenirii sale. În 2023, un monument care comemorează „arianizarea” a fost inaugurat în Bremen, în apropierea sediului german al Kuehne + Nagel, dar Kuehne nu a participat la ceremonie.

Barbara Maass, nepoata lui Adolf Maass, fostul partener evreu al familiei Kuehne, a călătorit din Canada pentru a participa la inaugurarea monumentului. Ea a declarat că refuzul lui Kuehne de a confrunta trecutul este o greșeală și că adevărul despre crimele împotriva umanității nu poate fi ignorat. „Cred că este important să știm ce s-a întâmplat cu adevărat în trecut”, a spus ea. „Crimele împotriva umanității sunt întotdeauna relevante, iar adevărul trebuie spus.”

Klaus-Michael Kuehne și-a construit o reputație impresionantă în afacerile internaționale, dar moștenirea sa este legată inexorabil de crimele comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Într-o perioadă în care Germania se confruntă cu o creștere a sentimentului revizionist, refuzul său de a publica studiul despre istoria companiei sale și de a recunoaște pe deplin rolul familiei în regimul nazist ridică întrebări despre responsabilitatea morală a celor care au beneficiat de pe urma acelor evenimente, conform unei investigații realizat de Vanity Fair.