Cea mai înfricoșătoare meserie din lume. Ce erau hoții de cadavre în stare să facă în numele științei, dar mai ales a banului VIDEO

Hoții de cadavre au reprezentat o realitate înspăimântătoare în secolele XVIII și XIX, activând în Marea Britanie, cât și în alte țări europene și Statele Unite ale Americii.

Acești indivizi, cunoscuți sub numele de „body snatchers” în limba engleză, au jucat un rol crucial în furnizarea de cadavre pentru disecții și studii anatomice în mediile medicale și științifice ale vremii.

Hoții de cadavre, motivați de partea financiară

Motivația principală pentru acești hoți de cadavre era adesea de natură financiară. Vânzarea cadavrelor medicilor și anatomiștilor era o afacere profitabilă, iar cererea de subiecți pentru disecție era în creștere odată cu avansarea științei și a medicinei. Cu toate acestea, societatea condamna această practică, iar hoții de cadavre erau priviți cu dispreț și repulsie.

Metodele de protecție împotriva furturilor de cadavre au variat, de la gardieni de cimitir și garduri înalte până la structuri metalice numite „mortsafe” sau mausolee și cripte.

Ce trebuie să faci în decembrie dacă vrei să ai trandafiri superbi anul viitor. Vor înflori spectaculos

Orașul în care politicienii vor să interzică săruturile prin ordonanță de urgență. Ce amenzi riscă îndrăgostiții

Cu toate acestea, în ciuda eforturilor de a proteja mormintele, hoții de cadavre au găsit mereu modalități de a evita aceste obstacole și de a-și continua activitățile ilegale.

Vezi și: Fenomenul ciudat care se poate întâmpla după ce un om moare. Ce sunt „nașterile în sicriu”, cum sunt posibile VIDEO

Când se terminau cadavrele, hoții recurgeau la crime

În unele cazuri, hoții de cadavre recurgeau la metode violente, inclusiv omorârea oamenilor pentru a le vinde trupurile.

Această transformare a furtului de cadavre în crimă organizată a fost exemplificată de cazul lui Burke și Hare din Edinburgh, care au devenit celebri pentru uciderea unor persoane vulnerabile și vânzarea cadavrelor lor unui medic pentru disecție.

Aceste cazuri de crimă organizată și violență au condus la revizuiri ale legilor și practicilor privind utilizarea cadavrelor în scopuri medicale și științifice.

Astăzi, cercetarea medicală și anatomică se bazează pe surse legale de cadavre, iar furtul de cadavre este considerat un fenomen istoric, dar îngrozitor, care ilustrează complexitatea și întunecimea lumii medicale din trecut.

Legea care a interzis furtul de cadavre

Adoptarea legii din 1832 în Marea Britanie a reprezentat un punct de cotitură în reglementarea obținerii cadavrelor pentru studiul medical și în combaterea practicilor ilegale asociate, precum furtul de cadavre și uciderea oamenilor în acest scop.

Această lege a reprezentat un răspuns direct la scandalurile provocate de cazurile notorii ale hoților de cadavre, cum ar fi cel al lui Burke și Hare.

Prin legea adoptată în 1832, s-a stabilit că trupurile persoanelor decedate în spitale, aziluri și alte instituții publice puteau fi folosite în scopuri de disecție, dacă nu erau revendicate într-un anumit interval de timp.

Această măsură a crescut disponibilitatea cadavrelor pentru studiul medical și a eliminat în mare măsură necesitatea de a recurge la furtul de cadavre din cimitire.

Vezi și: Ce este floarea-cadavru, de fapt. De ce se numește astfel, este extrem de rară

De asemenea, legea a introdus un sistem de licențiere și inspecție pentru școlile de anatomie, precum și cerințe stricte referitoare la evidența cadavrelor folosite în scopuri medicale.

Legi similare au fost adoptate și în alte țări, iar treptat, furtul de cadavre și practicile ilegale asociate au fost eradicate.