Ce este efectul Mandela, cum se manifestă și ce legătură are cu politicianul sud-african, de fapt
În psihologie, o amintire falsă este un fenomen în care cineva își amintește ceva ce nu s-a întâmplat cu adevărat sau își amintește diferit modul în care s-a întâmplat.
Sugestibilitatea, activarea informațiilor asociate, încorporarea dezinformării și atribuirea greșită a sursei au fost sugerate ca fiind mecanisme care stau la baza unei varietăți de tipuri de amintiri false.
Fenomenul amintirilor false a fost inițial investigat de pionierii psihologiei Pierre Janet și Sigmund Freud. Freud era fascinat de memoria umană și de toate modalitățile în care aceasta putea fi înțeleasă, utilizată și manipulată.
Studiile sale au avut un impact semnificativ în cercetarea contemporană a memoriei, inclusiv în cercetarea în domeniul memoriei false.
Pierre Janet, un neurolog francez, este, de asemenea, creditat cu contribuții importante în cercetarea memoriei, iar ideile sale despre disociere și recuperarea memoriei prin hipnoză au contribuit la înțelegerea memoriei false.
Ce este Efectul Mandela
Amintirile false uneori pot transcende experiențele individuale și pot deveni împărtășite de grupuri mari de oameni, dând naștere la un fenomen fascinant cunoscut sub numele de Efectul Mandela.
Înființat de cercetătoarea paranormală Fiona Broome, acest termen se referă la amintirea colectivă a evenimentelor sau detaliilor care se abat de la realitatea istorică.
Una dintre cele mai remarcabile instanțe ale Efectului Mandela se învârte în jurul raportatei morți a liderului anti-apartheid din Africa de Sud, Nelson Mandela.
Fiona Broome însăși a raportat amintiri vii și detaliate despre moartea lui Nelson Mandela în închisoare în anii ’80, în ciuda faptului că Mandela a fost eliberat din închisoare în 1990 și a devenit președinte al Africii de Sud între 1994 și 1999, trecând la cele veșnice abia în 2013.
Broome a observat că nu era singura care își amintea asta, găsind numeroase persoane online care împărtășeau amintiri similare despre moartea lui Mandela, în anii ’80.
Realități paralele? Poate, însă închise în creierul uman
Această amintire colectivă greșită a condus-o să speculeze despre existența realităților paralele.
Un alt exemplu convingător de amintiri false împărtășite a apărut dintr-un studiu realizat în 2010, care s-a concentrat pe indivizii familiarizați cu ceasul de la stația de trenuri Bologna Centrale, care a fost deteriorat în timpul atentatului din masacrul de la Bologna din august 1980.
În ciuda faptului că ceasul a fost reparat scurt timp după atac, 92% dintre respondenți își aminteau fals că acesta a rămas oprit de la atentat. În mod interesant, ceasul a fost ulterior oprit din nou și setat la ora exploziei ca gest de comemorare.
Numeroase alte exemple contribuie la fenomenul Efectului Mandela, inclusiv greșeala ortografică a titlului cărților pentru copii Berenstain Bears ca Berenstein, amintiri false ale logoului Fruit of the Loom cu un corn al abundenței și citări greșite din media populară, precum celebrul citat al lui Darth Vader din Războiul Stelelor.
Răspândirea amintirilor false se extinde și la Mr. Monopoly care este amintit fals purtând un monoclu și existența unui film din anii ’90 intitulat Shazaam, în care comedianul Sinbad interpretează rolul unui spirit.
În timp ce aceste amintiri false împărtășite pot părea puzzle-uri, oamenii de știință oferă diverse explicații înrădăcinate în psihologia cognitivă.
Ei sugerează că totul are la bază consolidarea socială și cognitivă, precum și expunerea la informații false prin rapoarte de știri sau media. Se pot forma și perpetua amintiri incorecte în rândul indivizilor și chiar al întregilor familii.
În esență, Efectul Mandela servește ca o ilustrare captivantă a maleabilității memoriei umane și a complexului joc de factori cognitivi care influențează rememorările noastre.
Ascensiunea meme-urilor și a glumelor online legate de Efectul Mandela, inclusiv referințe umoristice la călătorii în timp care modifică trecutul, subliniază în continuare impactul cultural pe care îl are.