Câinii de la Cernobîl, supraviețuitori ai radiațiilor, au dezvoltat o „superputere”

La aproape patru decenii de la cel mai grav accident nuclear din istorie, Cernobîl rămâne o zonă marcată de radiații și contaminare. Cu toate acestea, un grup de câini vagabonzi care trăiesc în zona de excludere de la Cernobîl (CEZ) a reușit să sfideze așteptările, dezvoltând o „superputere” genetică: imunitatea la radiații, metale grele și poluare.

Descoperirea acestor adaptări genetice remarcabile ar putea oferi perspective valoroase despre modul în care organismele, inclusiv oamenii, pot face față expunerii pe termen lung la medii toxice.

Adaptarea câinilor la un mediu toxic

După dezastrul nuclear din 1986, locuitorii din Cernobîl și zonele adiacente au fost evacuați, lăsând în urmă nu doar casele, ci și animalele de companie. Aceste animale, abandonate într-un mediu extrem de toxic, au trebuit să se adapteze pentru a supraviețui. Astăzi, se estimează că aproximativ 900 de câini vagabonzi trăiesc în zona de excludere, mulți fiind descendenți ai acestor animale abandonate.

O echipă de cercetători condusă de Norman J. Kleiman, expert în sănătate de mediu la Universitatea Columbia, a analizat impactul genetic al expunerii prelungite la radiații și poluare asupra acestor câini. În cadrul unui program de sterilizare și vaccinare desfășurat în 2018 și 2019, cercetătorii au prelevat mostre de sânge de la 116 câini din zona centralei nucleare și din orașul Cernobîl, aflat la aproximativ 16 kilometri distanță.

Cum arată Katherine O’Hara, mama lui Kevin din „Singur acasă”, la 70 de ani. Încă strălucește pe platourile de filmare

Ai depozitat ouăle greșit! Experții dezvăluie locul corect unde ar trebui păstrate – și nu este în ușa frigiderului

Rezultatele analizei genetice au dezvăluit două populații distincte de câini, fiecare cu trăsături genetice unice, care îi diferențiază de alte animale din zonele învecinate. Această descoperire sugerează că adaptările lor genetice sunt rezultatul expunerii constante la condițiile dure din zona de excludere.

Câinii vagabonzi din zona de excludere Cernobîl au dezvoltat mutații genetice care le oferă imunitate la radiații, metale grele și poluare.

O fereastră către înțelegerea adaptării la radiații

Cercetătorii au identificat aproape 400 de „loci outlier” — regiuni din genom care prezintă variații extrem de diferite față de restul. Mai mult, 52 de gene asociate cu aceste loci ar putea explica adaptarea câinilor la contaminarea severă din mediu.

Aceste mutații genetice, transmise de-a lungul generațiilor, sunt cheia supraviețuirii câinilor în zona Cernobîl. „Am făcut primii pași către înțelegerea modului în care expunerea cronică la mai multe pericole de mediu a influențat aceste populații,” a declarat Kleiman.

Cercetătorii au descoperit două populații distincte genetic, adaptate la condițiile toxice din zonă.

Lecții pentru oameni

Descoperirile ar putea avea implicații semnificative pentru înțelegerea efectelor expunerii prelungite la radiații asupra sănătății umane. Analiza genetică a acestor câini oferă indicii despre modul în care organismele se pot adapta la condiții extreme, ceea ce ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode de protecție împotriva pericolelor similare.

În plus, cercetările asupra altor animale din zona Cernobîl — cum ar fi lupii sau broaștele cu piele neagră — sugerează că adaptările genetice nu sunt unice câinilor, ci sunt o trăsătură comună speciilor care trăiesc în medii toxice.

Supraviețuitorii unui dezastru global

Dezastrul de la Cernobîl a fost un eveniment devastator, cu efecte care persistă și astăzi. Însă, în mijlocul ruinelor radioactive, viața continuă să uimească prin capacitatea sa de adaptare. Câinii din zona de excludere sunt dovada vie a puterii naturii de a se adapta și de a supraviețui chiar și în cele mai dificile condiții.

Pe măsură ce cercetătorii continuă să exploreze această adaptare remarcabilă, lecțiile învățate din această „superputere” genetică ar putea deschide noi drumuri în înțelegerea și protejarea vieții în fața pericolelor toxice.